Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

lui Diocletian și participă la consolidarea relațiilor cu neamurile dacilor. La
faptele de arme sunt de menționat Carpicus maximus, Sarmaticus
Fig. 23 (a, b). Arcul de triumf al lui Galenu de
la Salonic (detalii).
maximus, etc. Galeriu în campania din 297 contra Persiei își organizează
armata din daci de pe teritoriile celor trei Dacii, din trupe oferite de carpogetogoți
ca aliați și ostași din Moesia, Pannonia, Macedonia, Tracia etc. , toți
aparținând aceluiași neam tracic mai mult sau mai puțin romanizați. Garda
imperială era alcătuită din daci de pe teritoriul Daciei lui Decebal, în anturajul
și la curtea cesarului erau aceeași dacoromâni față de care Galeriu avea o
“deosebită atracție, grijă și chiar o puternică afecțiune”. Dacia Iui Traian
independentă intra în categoria satellites, iar alianța nord tracică în protectores
care ofereau ostași mercenari, păzeau granițele și primeau subsidii de la
romani. După victoria răsunătoare contra Persiei, pentru apoteozarea ei, se
construiește marele arc de triumf la Salonic (fig. 23).
Pe basoreliefurile arcului este reprezentată armata “dacică” a lui
Galeriu și emblema națională a dacilor, “zmei-balauri” cu cap de lup, care
revine după două sute de ani în arena istoriei" 9a . Arcul de triumf de la Salonic,
monument istoric inestimabil pentru romanitatea răsăriteană, trebuie păstrat în
conștiința și memoria dacoromânilor și aromânilor de astăzi 1,9b . Faptul că
Augustul Galeriu intenționa să transforme Imperiul roman de răsărit în
Imperiul Dacic n-a fost un vis, o dorință deșartă, gândul s-a născut datorită
cunoașterii realităților social-economice și etnice din această parte a Europei.
Acțiunea întreprinsă de către Galeriu a realizat-o, într-un alt mod, Constantin
cel Mare.