Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

moare pe neașteptate 108 .
2.28. Dioclețian (284-305)
De la început s-a impus autoritar asupra întregului imperiu care se
găsea în pragul ruinei. Realizările lui Aurelian și Probus în domeniul militar,
politic și diplomatic i-au pregătit lui Dioclețian un teren favorabil pentru a se
trece la reforme care să ducă la redresarea Imperiului Roman pe noi temeiuri.
Dioclețian, în primul rând, a schimbat
conceptul despre puterea supremă în stat,
care era abstractă, complicată și greu de
înțeles de către omul de rând. A reformat
instituția imperială,identificând-o cu
divinitatea supremă. împăratul a devenit o
persoană sacră care trebuia protejată
împotriva comploturilor 109 . Dioclețian a
mai înțeles din experiențele trecute că un
singur om nu poate simultan să fie prezent
la hotarele atacate din toate părțile, de
barbari și să participe și la înăbușirea
răscoalelor și uzurpărilor din interior.
Astfel, în 293, a fost creat regimul
tetrarhiei, o orientare de excepție, pentru
salvarea destrămării Imperiului roman.
Eficiența ei s-a dovedit când Constantius
(Chlorus), cezar, acționa
în Britania; Maximian, augustus, pentru
apărarea Occidentului, se afla în Africa de
Nord; Galeriu, cezar, era angajat în
luptele cu carpo-ge- togoții; Dioclețian era, în același timp, în Egipt, unde
înăbușea răscoale și uzurpări. Atacă și perșii, dar pot fi învinși de armatele lui
Galeriu și Dioclețian. Reformele militare, declanșate de Dioclețian, sunt și ele
radicale: numărul legiunilor sporește de la 39 la 70; se separă infanteria de
cavalerie, se creează mari unități de cavalerie independente; se iau
62 măsuri speciale pentru recrutarea soldați lor “nimeni nu poate fi scutit de
serviciul militar”; fiii soldaților moștenesc, ereditar, serviciul militar; recrutarea
soldaților se face, mai mult, din rândul țăranilor și sunt încorporați în legiunile
locale; armata se transformă într-o profesie prin recrutarea de mercenari; garda