Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

împăraților Imperiului Roman, am identificat o realitate istorică neglijată de
către istoriografie. Dacia Traiană a cunoscut în cei 166 de ani salturi calitative
în organizarea socială, economică, politică și militară, la bază având structurile
autohtone, obștile sătești, în general, completate cu noile forme de organizare
statală romanică 97 . Dacia Traiană era un pinten înfipt în lumea nord tracică care
a mobilizat această lume. Semințiile nord trace libere grupate în Formațiuni
teritoriale au cunoscut și ele progrese în organizarea lor statală, în timpul
luptelor duse împotriva imperiului 98 . Dacia Traiană, în momentul câștigării
autonomiei și apoi a independenței, avea o formă de organizare statală
avansată. Obștea sătească a devenit nucleul de baza pentru asigurarea
prosperității economice și sociale, împreună cu târgurile și orașele provinciei
care susțineau stabilitatea și puterea economică și militară 99 . Dacia Traiană,
după 272 nu avea nevoie de “noi veniți” care să învețe populația cum să se
organizeze și să se conducă, pe lângă tradițiile milenare avea experiența
romanică în acest domeniu 100 . Dacia Traiană n-a rămas “goală” după cucerirea
autonomiei, ci “plină” cu țărani agricultori și păstori, cu meșteșugari care
prelucrau lâna, laptele și blănurile animalelor și a țesăturilor, a fierului și
aurului, a lemnului și lutului, cu liberi profesioniști și comercianți etc.
Aristocrația autohtonă formată în relațiile cu autoritățile romane era încadrată
armonios în structura obștei sătești, a târgurilor și orașelor care rezolva toate
problemele sociale și economice. Armata,
59 sub conducerea autohtonă se formase în timpul lui Gallienus, când
Regalianus cucerise autonomia provinciei Dacia și era alcătuită din ofițeri
activi și în rezervă, ostași și veterani, din voluntari și recruți care asigurau
integritatea și independența Daciei 101 . Dacia Regaliană, în momentul câștigării
independenței, avea la dispoziție toate structurile sociale, economice, politice și
militare. Statul și-a păstrat funcțiile prin transferul realizat în mod pașnic.
Singura schimbare se manifestă în prioritatea obștilor sătești, a târgurilor și
orașelor productive față de castrele administrative, care asigurau desfășurarea
vieții social-economice și progresul, urmele lor putând fi regăsite și astăzi 102 .
Dacia independentă după 272 nu avea nevoie de stăpâni migratori, ea avea
capacitatea să se organizeze, să producă bunuri materiale și spirituale și să se
apere singură, fiind în alianță și cu Imperiul Roman. De fapt nu există nici o
informație scrisă referitor la ocuparea Daciei de către carpi, getogoți sau, după
sute și sute de ani, de către huni, gepizi, avari ori slavi. Interpretările erau
lansate în secolul al XIX-lea când lingvistica slavă găsise o nouă geneză pentru
romanitatea răsăriteană, iar rosslerienii inventau alte teorii pentru destrămarea
ei.
Aurelian era dac la origine, născut în 214 într-o localitate de lângă
Sirmium, poate de aceea a văzut atât de clar că viitorul imperiului putea fi