Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

28.03.2024 Views

strategic, devenise Dacia Ripensis un ținut, un Vorland prin care se făcealegătura în primul rând cu fosta provincie romană Dacia și cu Formațiunileteritoriale nord tracice 78 . Nu s-a renunțat la interesul strategic, militar,economic, politic și diplomatic. Dacia Ripensis avea același caracter etnic ca șiDacia Traiană. Pe ambele maluri ale Dunării trăiau geto-dacii 79 . De fapt, cândse zice ca Aurelian a refăcut vechile hotare, a realizat salvarea teritoriilorMoesiei și Illiriei, în plus a mai creat alianța cu formațiunile teritoriale nordtracice și a transformat Dacia traiană într-o țară aliată 80 . După aceste realizăripolitico-militare și strategice, Aurelian pleacă cu trupele sale în Anatolia șiatacă frontal Orientul. Trupele aliate ale carpo-getogoților rămân pe ambelemaluri ale Bosforului, asigurând ordinea până în 275. Carpo-getogoții sedeclarau aliații lui Aurelian în războiul contra părților 81 . Datorită strategieidiplomatice, politice și militare aplicate, Aurelian a știut să atragă de parteaimperiului nu numai alianța nord tracică, ci și Dacia Traiană căreia i-a redatindependența asigurând astfel stabilitatea imperiului și realizând totodată ceamai mare victorie din Orient. în cinstea acestor mărețe evenimente organizeazăo răsunătoare sărbătoare, descrisă de Eutropiu: ’’Orașul Roma l-a înconjurat cuziduri puternice. în cinstea Soarelui a pus să se ridice un templu pe care l-aîncărcat cu mult aur și pietre prețioase. Provincia Dacia pe care Traianus ofăcuse dincolo de Dunăre a părăsit-o, deoarece, după pustiirea Illiriei șiMoesiei, nu mai avea nici o nădejde să o poată păstra mai departe... șiromanilor, aduși din cetățile și din câmpiile Daciei, le-a dat locuri în mijloculMoesiei” 82 . Afirmația lui Eutropiu referitor la Dacia ’’după pustiirea Illiriei șiMoesiei, nu mai avea nici o nădejde să o poată păstra” este valoroasă. Cine adevastat Illiria și Moesia? Cine a acționat cu perseverență, de peste o sută deani, ca să destabilizeze imperiul? Aurelian știa și cunoștea bine această forță.Cunoștea strategia și tactica de luptă a formațiunilor teritoriale nord- tracicelibere. Aplicarea lor cu perseverență a dus la dezorganizarea provinciilor suddunărene,la slăbirea Imperiului. Ca mare strateg, Aurelian a știut să folosească,în etapa istorică respectivă, măsurile cele mai potrivite, de aceea anunță în modoficial că renunță la ocuparea Daciei pe care o redă băștinașilor și, totodată,atrage semințiile nord-tracice55libere în sfera influenței autorității romane. Acest pas curajos și diplomatic,hotărâtor în istoria Imperiului Roman, a deschis orizonturi nebănuite pentrustabilitatea și viitorul imperiului 83 .Informația transmisă de Eutropiu: ”și romanilor aduși din cetățile și dincâmpiile Daciei, le-a dat locuri în mijlocul Moesiei” a fost interpretată

tendențios de către unele cercuri cu intenții imperialiste din secolele XIX șiXX 8 ' 1 . S-a răspuns în mod corespunzător de către oamenii de cultură la fiecareetapă provocatoare 85 . Totuși, e bine să insistam puțin asupra pasajului luiEutropiu pentru a completa și clarifica unele interpretări vehiculate în timp.Rufius Festus și Eutorpiu spun: ”s-au retras romanii”; după Historia Augusta:’’provinciali romani și armata”; iar lordanus zice că s-au retras “legiunileromane” etc.Când se spune s-au retras romanii sau provincialii romani,ori căromanilor veniți din Dacia li s-a asigurat pământ,se referă la romani și nu ladaci sau dacoromâni 86 . Cei care au dorit să plece și să părăsească provincia aufăcut-o de bună voie. Erau romani proprietari de pământ care și-au lăsat averile,funcționarii îmbogățiți, liberi profesioniști etc. Lor le-a promis Aurelianprotecția și siguranța în sudul Dunării, când a retras cele două legiuni dupăînțelegerea realizată cu administrația instaurată de Regalian. De plecat au plecatpuțini ca număr, cei care se pregătiseră sau se gândeau la acest pas l-au realizat,la momentul potrivit, în timpul lui Gallienus sau chiar mai de vreme 87 . înprovincia Dacia, redată băștinașilor, rămăsese pe loc poporul, care n-ar fi plecatdecât aacă ar fi fost dus cu forța, aristocrația și funcționărimea autohtonă,veteranii din armata romană, care erau numeroși dacă ținem seama că recruțiierau încadrați în legiunile staționate aici. Să nu uităm că retragerea se făcuse pebaza unui tratat. Teza militantă a romanității pure a considerat că sintagmele:“romanii, provincialii romani, romanii veniți din Dacia”, se referă la populațiabăștinașă,deoarece în Dacia se aprecia că nu mai existau daci, că ei au dispărut,au devenit romani. Interpretările au fost preluate de către Școală lingvisticiislave pentru argumentarea genezei romanității răsăritene, geneză pe care oplasează în sudul Dunării, unde fusese inventat locul de naștere aldacoromânilor, aromânilor, meglenoromânilor, istrienilor și dalmaților care aumigrat din acest centru în toate direcțiile. Aceste populații tinere au întâlnit înmigrarea lor popoare slave. Se vede cum teza militantă a romanității pure șiteza slavă despre56 geneza romanității răsăritene au lansat ipoteze false despre istoriaromanității răsăritene.Aurelian avea interes să consolideze stabilitatea Daciei Traiane, să fiecondusă de autohtoni prieteni cu romanii și să devină un stat cu relații strânseeconomice, politice și militare, față de romani 88 . Renunțând la administrareaDaciei, Aurelian a urmărit câștigarea nu numai a provinciei, ci și atrâgerea subinfluența romană Formațiunilor teritoriale nord tracice 899 . Timp de 166 de ani,băștinașii din Dacia Traiană au fost antrenați într-o activitate economică

strategic, devenise Dacia Ripensis un ținut, un Vorland prin care se făcea

legătura în primul rând cu fosta provincie romană Dacia și cu Formațiunile

teritoriale nord tracice 78 . Nu s-a renunțat la interesul strategic, militar,

economic, politic și diplomatic. Dacia Ripensis avea același caracter etnic ca și

Dacia Traiană. Pe ambele maluri ale Dunării trăiau geto-dacii 79 . De fapt, când

se zice ca Aurelian a refăcut vechile hotare, a realizat salvarea teritoriilor

Moesiei și Illiriei, în plus a mai creat alianța cu formațiunile teritoriale nord

tracice și a transformat Dacia traiană într-o țară aliată 80 . După aceste realizări

politico-militare și strategice, Aurelian pleacă cu trupele sale în Anatolia și

atacă frontal Orientul. Trupele aliate ale carpo-getogoților rămân pe ambele

maluri ale Bosforului, asigurând ordinea până în 275. Carpo-getogoții se

declarau aliații lui Aurelian în războiul contra părților 81 . Datorită strategiei

diplomatice, politice și militare aplicate, Aurelian a știut să atragă de partea

imperiului nu numai alianța nord tracică, ci și Dacia Traiană căreia i-a redat

independența asigurând astfel stabilitatea imperiului și realizând totodată cea

mai mare victorie din Orient. în cinstea acestor mărețe evenimente organizează

o răsunătoare sărbătoare, descrisă de Eutropiu: ’’Orașul Roma l-a înconjurat cu

ziduri puternice. în cinstea Soarelui a pus să se ridice un templu pe care l-a

încărcat cu mult aur și pietre prețioase. Provincia Dacia pe care Traianus o

făcuse dincolo de Dunăre a părăsit-o, deoarece, după pustiirea Illiriei și

Moesiei, nu mai avea nici o nădejde să o poată păstra mai departe... și

romanilor, aduși din cetățile și din câmpiile Daciei, le-a dat locuri în mijlocul

Moesiei” 82 . Afirmația lui Eutropiu referitor la Dacia ’’după pustiirea Illiriei și

Moesiei, nu mai avea nici o nădejde să o poată păstra” este valoroasă. Cine a

devastat Illiria și Moesia? Cine a acționat cu perseverență, de peste o sută de

ani, ca să destabilizeze imperiul? Aurelian știa și cunoștea bine această forță.

Cunoștea strategia și tactica de luptă a formațiunilor teritoriale nord- tracice

libere. Aplicarea lor cu perseverență a dus la dezorganizarea provinciilor suddunărene,

la slăbirea Imperiului. Ca mare strateg, Aurelian a știut să folosească,

în etapa istorică respectivă, măsurile cele mai potrivite, de aceea anunță în mod

oficial că renunță la ocuparea Daciei pe care o redă băștinașilor și, totodată,

atrage semințiile nord-tracice

55

libere în sfera influenței autorității romane. Acest pas curajos și diplomatic,

hotărâtor în istoria Imperiului Roman, a deschis orizonturi nebănuite pentru

stabilitatea și viitorul imperiului 83 .

Informația transmisă de Eutropiu: ”și romanilor aduși din cetățile și din

câmpiile Daciei, le-a dat locuri în mijlocul Moesiei” a fost interpretată

Hooray! Your file is uploaded and ready to be published.

Saved successfully!

Ooh no, something went wrong!