Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Realizează o reformă militară, adaptată la condițiile concrete, pune pe picioare
o armată care să poată să se deplaseze rapid dintr-o parte în alta a imperiului.
Pentru fiecare legiune.formează corpuri de cavalerie care să acționeze numai la
ordinul comandantului suprem. Numărul călăreților dintr-o unitate crește de la
120 la 726. Garda imperială capătă o formă de organizare precisă. Prin reforma
militară,facilitează ascensiunea cavalerilor, în detrimentul senatorilor, la
posturile de comandă și la conducerea provinciilor. Reformele militare și
alianța cu nord tracii, întreprinse de către Gallienus, salvează imperiul de la
destrămare 66 .
Atacurile cele mai viguroase, în timpul lui Gallienus, sunt cele pornite
de alianța militară carpo-getogotică. Imperiul este atacat simultan, din două
direcții din nordul Dunării și Asia Mică, trei ani consecutivi 263, 264 și 265. în
267 îmbarcați în 500 de “corăbii”, aliații carpo- getogoților apar pe litoralul
sud-vestic al Pontului Euxin să sprijine trupele de uscat. Gallienus renunță la
luptele cu Postumus în Galia și vine în grabă în Peninsula Hemus. Plănuiește să
ducă tratative cu carpo-getogoții. Dar după uzurparea lui Aureolus, Gallienus
lasă pe generalul Marcianus să negocieze cu ei și se duce în grabă spre Italia
pentru a-1 înfrunta pe Aureolus. Marcianus duce tratative cu alianța nordtracică,
se înțeleg ca ambele tabere să se retragă fără lupte, așa cum dorise
Gallienus 67 .
Gallienus se îndreaptă spre Italia și-l învinge pe Aureolus,dar este și el
ucis de conjurați. Claudius este proclamat împărat chiar de către
Gallienus,înainte de moarte.
2.21. Claudius al II-lea (268-270)
Sub scurta lui domnie, provinciile dunărene sunt atacate din nou.
Alianța militară carpo-geto-gotică trece Dunărea cu o oaste de 320.000
(Historia Augusta). Bătălia se dă la Marcianopolis, capitala Moesiei, unde
trupele romane bat în retragere. Insă la Naissus, în 269, armata carpogetogoților
este respinsă. Victoria îi oferă lui Claudius epitetul de Ghoticus.
Victoria are un răsunet mare, în ultimul timp nu se mai vorbea de așa ceva, de
aceea voia să-i respingă dincolo de Dunăre. Nu reușește.
51
Moare pe neașteptate la Sirmium în 270 68 .
Senatul încurajat de succesul lui Claudius, nu așteaptă decizia
soldațiior și numește împărat pe M. Aurelius Quintillus, fratele lui Claudius.