Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

pe C. Vibius Trebonianus Gallus, legat al Moesiei Inferior.
2.18. Gallus (251-253)
încheie pace cu alianța nord-tracică, plătește tribut și subvenții anuale.
Criza economică este accentuată de dezorganizarea provinciilor dunărene în
urma invaziei trupelor alianței carpice. Vina dezastrului este aruncată tot pe
creștini,pe care îi persecută. Dar alianța nord-tracică se îndreaptă din nou spre
sudul Dunării. Atacul este respins de către guvernatorul Moesiei, Aemilius
Aemilianus. Datorită succesului repurtat, trupele îl proclamă împărat. Gallus
trimite pe P. Licinus Valerianus, general cu comanda trupelor pe Rin să-1
suprime, dar înainte de-a întâlni pe Aemilianus, legiunile sale îl aleg împărat.
Astfel, în luna mai 253 la conducerea imperiului se aflau trei împărați.
Aemilianus îi reprimă pe Gallus și pe fiul său, iar Aemilianus la rândul lui este
ucis de către soldații săi. Valerian rămâne singur la cârma imperiului 59 .
2.19. Valerian (253-260)
Starea imperiului, sub domnia lui, devine tot mai tulbure. Armata își
pierde forța de șoc. Luptele fratricide slăbesc unitatea și puterea armatei.
Trupele sunt împrăștiate în tot imperiul. Atacurile dezlănțuite de către alianța
nord tracică se țin lanț. Legiunile sunt hărțuite și angajate mereu în lupte de
apărare. Armata numeroasă comportă mari cheltuieli. Dar banii, în continuare,
lipsesc. în 256 se pornește un atac simultan din nordul Dunării și Orient.
Alianța carpică atacă sudul Dunării pe uscat și
47 pe mare. In 256 supune Colhida, în 257 și 258 ocupă Trapezuntul, forțează
Bosforul și eliberează orașele de pe coasta Asiei Mici: Calcedon, Niceea,
Apameea, Nicomedia etc. în același timp atacă și perșii, prin Sapur,
Mesopotamia. Valerian este obligat să se deplaseze în Orient pentru a purta
războiul cu perșii. Este înfrânt și luat prizonier. Acest eșec are o influență
negativă asupra imperiului. Nu cu mult timp în urmă fusese ucis un împărat,
Decius, pe câmpul de luptă cu alianța carpică, iar acum un altul era făcut
prizonier 60 .
Este epoca în care se conturează tot mai bine ideea că luptele dintre
forțele nord-tracice și romani sunt inutile și ele duc la slăbirea imperiului; cheia
soluției se află în Dacia Traiană. încă din anul 160 s-a observat că băștinașii din
Dacia Traiană n-au mai răspuns cu prea mult entuziasm la atacurile dacilor
liberi împotriva provinciei. Erau angajați într-o viață din ce în ce tot mai
liniștită și sigură. Populația era antrenată în toate problemele sociale și