Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Fig. 15. Columna lui Marcus
Aurelius.
Cu toată duritatea luptelor și a măcelului realizat
împotriva iasigilor și quazilor, Marcus Aurelius,
n-a putut să-i înfrângă 42 . Abia fiul său,
Commodus, în 180, a încheiat o pace provizorie
cu dacii liberi, etapă în care s-a realizat o
“...răscruce între epoca când Roma ținea aceste
popoare în stare clientelară și aceea când le va
cumpăra pacea cu bani grei” 43 .
Commodus Antoninus
(180-192)
Commodus renunță la planurile tatălui
său de a supune popoarele libere din vestul și
nordul Daciei Traiane și caută să le câștige
loialitatea. Voia să le cedeze Dacia Poroli- sensis,
care să asigure legătura politică și economică
între cele două părți. Dar n-a- vusese timp pentru
a-și realiza acest vis. Cu toate că a dus o politică
de apropiere și de pace față de neamurile dacice
libere, la început Commodus avusese parte de
războaie dacice în 180, 183 și 184. în Vita
Commodus se arată: “în vreme ce el trăia astfel
(în desfrâu), legații săi au învins pe mauri și pe
daci (vieți daci), liniștiră cele două Panonii. In
Britania, în Germania și în Dacia îi impuseră
stăpânirea, pe când aceste provincii voiau să se
elibereze” 43 . Starea de nesiguranță generată de
lupte în provincia dacică sub
Marcus Aurelius și Commodus Antoninus, se reflectă și prin multe îngropări
de tezaure 44 ’.
2.8.
Pertinax (192-193)
După suprimarea lui Commodus, împărat devine Pertinax care
41