Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

2.5. Antonius Pius (138-161)
în timpul lui Antonius, se dezlănțuie o serie de atacuri ale dacilor
liberi, din trei direcții, coroborate cu răscoale izolate din interior, ele fiind
semnalate în anii 138,140,143,156,159 38 . In aceste scurte războaie au atacat
carpii și costobocii. începe să se contureze o coaliție antiromană. Pentru
apărarea și liniștea provinciei, pentru stăvilirea pericolului venit din exterior,
Antonius Pius întărește castrele, aduce noi trupe și trece la reorganizarea
teritoriului, tot în trei părți, după capitalele regiunilor: Dacia Porolisensis,
Dacia Apulensis și Dacia Malvensis. Pune pe primul plan armata și nu relațiile
sociale și economice, reduce activitatea comercială cu exteriorul și cultivă
relațiile de pace cu vecinii 16 .
2.6. Marcus Aurelius (161-180)
Sub domnia lui,atacurile din
exterior cunosc o nouă formă. Părții
lovesc imperiul în 167, sunt
deplasate forțe și din Dacia. Când
romanii nu se așteptau, din nord
sunt atacate simultan Dacia Traiană,
Retia, Noricum, cele două Pannonii
și, în același timp, sudul Dunării
(fig. 14 a). Se formase o “federație
barbară” din formațiunile teritoriale
statale nord tracice ale quazilor, iasigilor,
costobocilor, roxolanilor,
carpilor, geților etc. Toată durata
domniei lui Marcu Aureliu, 19 ani,
este legată de lupte crâncene. In
aceste războaie guvernatorul M.
Claudius Fronto a fost ucis “luptând
eroic și până la capăt pentru
republică”. “însăși capi-
Fig. 14 a. Atacul dacilor liberi în anul
170. ^] a Daciei se afla la un moment
16