Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

mai târziu, în 123, a format Dacia Porolissensis. A permis comerțul băștinașilor
cu dacii liberi în cele trei provincii și a promovat relații de colaborare mai
strânse cu reprezentantii obștilor sătești și meșteșugărești (fig. 13).
Fig. 13. Reorganizarea politico-administrativă și militară a provinciei Dacia în anii 118-122
(IMPR).
A adus modificări în sistemul de apărare și de distribuire a trupelor,
dând mai mare atenție celor auxiliare care erau răspândite printre autohtoni și
colaborau zilnic cu ei. Recrutarea, pentru armata staționată activă și auxiliară,
se făcea din rândul tinerilor băștinași. Pentru a se asigura legăturile comerciale,
a organizat puncte vamale, în cele trei regiuni, iar pentru legătura cu sudul
Dunării a reparat podul lui Traian și a fixat o vamă pe lângă paza podului 37 .
Prin măsurile luate populația de la sate și orașe a cunoscut prosperitatea și a
colaborat cu administrația romană. Insă dacii liberi, după acest eșec, au reflectat
din nou asupra celor spuse de Decebal și s-au unit pentru un scop național:
blocarea expansiunii Imperiului Roman spre nord și slăbirea lui.
38