Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
realizat382creștinarea românilor care fiind un popor tânăr n-a cunoscut creștinismul. Se poate vedeafoarte ușor naivitatea ipotezei care a dăinuit până în prezent;142. La sinodul de la Constantinopol, martie 859, convocat de Photios este alespatriarh prin depunerea lui Ignațiu, ceea ce provoacă un lung conflict între Roma șiConstantinopol: S. Brezeanu, op.cit., p. 80;143. A. Rosetti, ILR, HI, p. 41: Boris voia să aibă o biserică autonomă ca șivalahii (dacoromânii), știa că numai împreună va putea să-și mențină unitatea etnică fa(ă degreci (după o conviețuire de peste 185 de ani cu dacoromânii autohtoni); Stelian Brezeanu,Romanitatea orientală în Evul Mediu, București, 1999, p. 66-75;144. Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianism și creștinism în Dacoromânia, patriaSfântului Ioan Cassian, în A douăzeci și patra convorbire duhovnicească, Timișoara, 1999, p.23 ;145. Mitropolit N. Corneanu, op.cit., p. 29-40;146. Se știe din izvoare că scito-geto-dacii își cântau legile, răspândite în poporcu ajutorul monahilor, această tradiție românii o păstrează până în zilele noastre prin culturapopulară;147. Mitropolit N. Corneanu, op.cit., p. 71-81; Ion Pachia Tatomirescu, op.cit.,Dogma monoteistă a Zalmoxianismului, p. 65-67;148. Actele martirice, Ed. IBMBOR, București, 1982; T. Popescu, Urmărilepersecuțiilor contra creștinilor din Imperiul roman, în rev. Biserica Ortodoxă Română, anul41, nr. 8(506), mai 1923;149. Ierarhia bisericească era organizată (în Scythia Minor) începând de laSfântul Apostol Andrei prin urmare bulgarii nu puteau să influențeze pe dacoromâni valahi înprivința creștinismului: I. Coteanu, Originile limbii, București, 1981, p. 49;150. S. Brezeanu, op.cit., p. 82: Vasilel-ul Macedoneanul, cu toate că izvoareleliterare îl prezintă ca un reprezentant al populației romanității răsăritene din Macedonia, decimacedoarmân, istoriografia secolelor XDC-XX caută să-l deplaseze spre alte regiuni. Dacă înepoca iconoclastă împărații foloseau hotărârile sinoadelor pentru conducerea treburilorinterne Vasile I-ul pune capăt arbitrariului și aduce imperiul să acționeze pe baza legilortradiționale bizantine. începe opera de adaptare a legislației bizantine la realitățile vremii;151. S. Brezeanu, op.cit., p. 83: această măsură categorică de a instaura Legea afost privită cu multă simpatie și de către valahii și bulgarii din Scythia Minor, de către toatăromanitatea răsăriteană în general; care era stresată de persecuțiile religioase;152. Boris acceptă jurisdicția Constantinopolului și primește episcopi pentrubiserica bulgară, care aduc cu ei cărți bisericești în limba greacă: S. Brezeanu, op.cit., p. 83;153. S. Brezeanu, op.cit., p. 84: la moartea lui Ignațiu pe scaunul patriarhului dinnou este aclamat șeful bisericii orientale Photios, Vasile I-ul, cu toate că a cedat în fața luiPhotios, a căutat ca relațiile cu Roma să fie strânse;154. S. Brezeanu, op.cit., p. 84;155. Această mentalitate de a considera că tot ce e ortodox este grec se manifestăși astăzi;156. în 30 aprilie 311 au fost creștinați oficial nu numai dacoromânii din ScythiaMinor, ci și cei din Moesia, Illiria, Pannonia și Dacia Traiană (care oferise cei mai mulțiostași pentru armata lui Galeriu), la fel macedoarmânii din Macedonia, Tracia, Tesalia
383și Epir, toată romanitatea răsăriteană a fost creștinată înaintea bulgarilor (864-865); Iar dinpunct de vedere ecumenic creștinarea s-a făcut la primul Sinod din Niceea la 325;157. S. Brezeanu, op.cit., p. 81;158. A. Rosetti, ILR, III, p. 38-40;159. V. Georgiev, în lucrările sale monumentale, susține teza tracică în structuralimbii bulgare;160. S. Brezeanu, op.cit., p. 81; A. Rosetti, ILR, HI, p. 41;161. Anuarul Uniunii misionare a Clerului Unit din România, Oradea, 1940, p.49;162. Ieromonah I. Bălan, Vetre de sihăstrie românească, Sec. IV-XX, Ed.IBMBOR, București, 1982, p. 373; LI. Russu, Elemente tracogetice în Imperiul roman ți înByzantium (veac. III-VII). Contribuții la istoria fi romanizarea tracilor, Ed. Acad., București,1987, p. 162; A. Pele, "Vidul democratic" fi matematica. Oradea, 1998, p. 154;163. Teza lingvisticii slave elaborată de către Fr. Miklosich în secolul al XIX- leacare a dominat tot secolul al XX-lea, susține geneza românilor, a romanității răsăritene, dupăsosirea bulgarilor și sârbo-croaților în Imperiul Bizantin.Capitolul 101. Dicționarul limbii române, I, II, III, 1871-1876 de A.T. Laurian, I.C. Massim,colaborare parțială, T. Cipariu, G. Barițiu, Iosif Hodoș și G. Sion, elaborat din însărcinareaSocietății Academice Române, este conceput pe baza tezei purismului roman. Cele două maridicționare, din secolul al XIX-lea, ale limbii române sunt monumente pentru cercetarealexicografiei etimologice. Primul (cu 70000 de cuvinte) este creat pe baza tezei puritățiiromane, iar al doilea, al lui A. de Cihac, pe a lingvisticii slave despre geneza românilor.Urmează ca la început de secol XXL Academia Română să patroneze scoaterea Dicționaruluietimologic pe baza tezei tracoromanice a limbii române;2. Cezar Apreotesei, O controversă lingvistică: proporția elementelor aloglo- teîn română, în Serta Gratulatoria in Honorem Juan Regulo, I, Filologia, Separata, Universidadde la Laguna, 1985, p. 93-103; Alf Lombard, Destinele latinității orientale, în “Ramuri”,Craiova, nr. 3,1976; Idem, La langue roumaine. Une presentation, Paris, 1974: romanitateanu se poate lipsi de limba română pentru cunoașterea romanității europene; W. Meyer-Ldbke,Rumănisch undRomanisch, în Memoriile Secțiunii literare a Academiei Române, seria HI,t.V, București, 1930, p. 35-36: moștenirea preromană dă românei un colorit specific prinrobustețe; W. Bahner, Die lexikalischen Besonderheiten der Friihromanischen inSildosteneuropa, Berlin, 1970, p. 7;3. Nicolae lorga, Istoria Românilor, volumul I, partea întâi, Strămofii înainte deromani, ed. 1988, p. 162: Grecii nefiind țărani și ținându-se într-un teritoriu închis, n-au avuto influență asupra civilizației și culturii bizantine, rolul lor s-a redus la Constantinopol, laCancelaria Imperială;4. Se poate da ca exemplu replica cneazului Ardealului Menumorut dată solieiArpadiene: Stăpânul tău să nu uite ... Eu sînt protejat de împăratul de la Constantinopol (Cf.Anonimus, ed. G. Popa-Liseeanu, București, 1935).384
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
- Page 379 and 380: Concluzii 1756. Limbi înrudite sau
- Page 381 and 382: Consilier editorial: Rodica Berinde
383
și Epir, toată romanitatea răsăriteană a fost creștinată înaintea bulgarilor (864-865); Iar din
punct de vedere ecumenic creștinarea s-a făcut la primul Sinod din Niceea la 325;
157. S. Brezeanu, op.cit., p. 81;
158. A. Rosetti, ILR, III, p. 38-40;
159. V. Georgiev, în lucrările sale monumentale, susține teza tracică în structura
limbii bulgare;
160. S. Brezeanu, op.cit., p. 81; A. Rosetti, ILR, HI, p. 41;
161. Anuarul Uniunii misionare a Clerului Unit din România, Oradea, 1940, p.
49;
162. Ieromonah I. Bălan, Vetre de sihăstrie românească, Sec. IV-XX, Ed.
IBMBOR, București, 1982, p. 373; LI. Russu, Elemente tracogetice în Imperiul roman ți în
Byzantium (veac. III-VII). Contribuții la istoria fi romanizarea tracilor, Ed. Acad., București,
1987, p. 162; A. Pele, "Vidul democratic" fi matematica. Oradea, 1998, p. 154;
163. Teza lingvisticii slave elaborată de către Fr. Miklosich în secolul al XIX- lea
care a dominat tot secolul al XX-lea, susține geneza românilor, a romanității răsăritene, după
sosirea bulgarilor și sârbo-croaților în Imperiul Bizantin.
Capitolul 10
1. Dicționarul limbii române, I, II, III, 1871-1876 de A.T. Laurian, I.C. Massim,
colaborare parțială, T. Cipariu, G. Barițiu, Iosif Hodoș și G. Sion, elaborat din însărcinarea
Societății Academice Române, este conceput pe baza tezei purismului roman. Cele două mari
dicționare, din secolul al XIX-lea, ale limbii române sunt monumente pentru cercetarea
lexicografiei etimologice. Primul (cu 70000 de cuvinte) este creat pe baza tezei purității
romane, iar al doilea, al lui A. de Cihac, pe a lingvisticii slave despre geneza românilor.
Urmează ca la început de secol XXL Academia Română să patroneze scoaterea Dicționarului
etimologic pe baza tezei tracoromanice a limbii române;
2. Cezar Apreotesei, O controversă lingvistică: proporția elementelor aloglo- te
în română, în Serta Gratulatoria in Honorem Juan Regulo, I, Filologia, Separata, Universidad
de la Laguna, 1985, p. 93-103; Alf Lombard, Destinele latinității orientale, în “Ramuri”,
Craiova, nr. 3,1976; Idem, La langue roumaine. Une presentation, Paris, 1974: romanitatea
nu se poate lipsi de limba română pentru cunoașterea romanității europene; W. Meyer-Ldbke,
Rumănisch undRomanisch, în Memoriile Secțiunii literare a Academiei Române, seria HI,
t.V, București, 1930, p. 35-36: moștenirea preromană dă românei un colorit specific prin
robustețe; W. Bahner, Die lexikalischen Besonderheiten der Friihromanischen in
Sildosteneuropa, Berlin, 1970, p. 7;
3. Nicolae lorga, Istoria Românilor, volumul I, partea întâi, Strămofii înainte de
romani, ed. 1988, p. 162: Grecii nefiind țărani și ținându-se într-un teritoriu închis, n-au avut
o influență asupra civilizației și culturii bizantine, rolul lor s-a redus la Constantinopol, la
Cancelaria Imperială;
4. Se poate da ca exemplu replica cneazului Ardealului Menumorut dată soliei
Arpadiene: Stăpânul tău să nu uite ... Eu sînt protejat de împăratul de la Constantinopol (Cf.
Anonimus, ed. G. Popa-Liseeanu, București, 1935).
384
Change language