Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

realizat
382
creștinarea românilor care fiind un popor tânăr n-a cunoscut creștinismul. Se poate vedea
foarte ușor naivitatea ipotezei care a dăinuit până în prezent;
142. La sinodul de la Constantinopol, martie 859, convocat de Photios este ales
patriarh prin depunerea lui Ignațiu, ceea ce provoacă un lung conflict între Roma și
Constantinopol: S. Brezeanu, op.cit., p. 80;
143. A. Rosetti, ILR, HI, p. 41: Boris voia să aibă o biserică autonomă ca și
valahii (dacoromânii), știa că numai împreună va putea să-și mențină unitatea etnică fa(ă de
greci (după o conviețuire de peste 185 de ani cu dacoromânii autohtoni); Stelian Brezeanu,
Romanitatea orientală în Evul Mediu, București, 1999, p. 66-75;
144. Ion Pachia Tatomirescu, Zalmoxianism și creștinism în Dacoromânia, patria
Sfântului Ioan Cassian, în A douăzeci și patra convorbire duhovnicească, Timișoara, 1999, p.
23 ;
145. Mitropolit N. Corneanu, op.cit., p. 29-40;
146. Se știe din izvoare că scito-geto-dacii își cântau legile, răspândite în popor
cu ajutorul monahilor, această tradiție românii o păstrează până în zilele noastre prin cultura
populară;
147. Mitropolit N. Corneanu, op.cit., p. 71-81; Ion Pachia Tatomirescu, op.cit.,
Dogma monoteistă a Zalmoxianismului, p. 65-67;
148. Actele martirice, Ed. IBMBOR, București, 1982; T. Popescu, Urmările
persecuțiilor contra creștinilor din Imperiul roman, în rev. Biserica Ortodoxă Română, anul
41, nr. 8(506), mai 1923;
149. Ierarhia bisericească era organizată (în Scythia Minor) începând de la
Sfântul Apostol Andrei prin urmare bulgarii nu puteau să influențeze pe dacoromâni valahi în
privința creștinismului: I. Coteanu, Originile limbii, București, 1981, p. 49;
150. S. Brezeanu, op.cit., p. 82: Vasilel-ul Macedoneanul, cu toate că izvoarele
literare îl prezintă ca un reprezentant al populației romanității răsăritene din Macedonia, deci
macedoarmân, istoriografia secolelor XDC-XX caută să-l deplaseze spre alte regiuni. Dacă în
epoca iconoclastă împărații foloseau hotărârile sinoadelor pentru conducerea treburilor
interne Vasile I-ul pune capăt arbitrariului și aduce imperiul să acționeze pe baza legilor
tradiționale bizantine. începe opera de adaptare a legislației bizantine la realitățile vremii;
151. S. Brezeanu, op.cit., p. 83: această măsură categorică de a instaura Legea a
fost privită cu multă simpatie și de către valahii și bulgarii din Scythia Minor, de către toată
romanitatea răsăriteană în general; care era stresată de persecuțiile religioase;
152. Boris acceptă jurisdicția Constantinopolului și primește episcopi pentru
biserica bulgară, care aduc cu ei cărți bisericești în limba greacă: S. Brezeanu, op.cit., p. 83;
153. S. Brezeanu, op.cit., p. 84: la moartea lui Ignațiu pe scaunul patriarhului din
nou este aclamat șeful bisericii orientale Photios, Vasile I-ul, cu toate că a cedat în fața lui
Photios, a căutat ca relațiile cu Roma să fie strânse;
154. S. Brezeanu, op.cit., p. 84;
155. Această mentalitate de a considera că tot ce e ortodox este grec se manifestă
și astăzi;
156. în 30 aprilie 311 au fost creștinați oficial nu numai dacoromânii din Scythia
Minor, ci și cei din Moesia, Illiria, Pannonia și Dacia Traiană (care oferise cei mai mulți
ostași pentru armata lui Galeriu), la fel macedoarmânii din Macedonia, Tracia, Tesalia