Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

compromis cu foștii iconoclaști;
381
132. Charles Diehl, op.cit., p 82-85;
133. Charles Diehl, op.cit., p. 83; Viktor Lazarev, op.cit., p. 221: Curtea
imperială era centrul de unde se elabora complicata ideologie a iconoclaștilor, care era
susținută de patriarh, clerul înalt și armată (adusă din Orient) care era sub comanda directă
aîmpăratului. De partea iconoatrilorerau: clerul strâns legat de monahism, biserică și tradiția
latină, mănăstirile și bisericile din Tracia, Tesalia, Macedonia, Moesia, Scythia Minor, etc., și
cea mai puternică forță morală poporul, romanitatea răsăriteană împotriva căreia era
îndreptată în realitate toată persecuția;
134. N. S. Deijavin, Slavii in vechime, București, 1949, p. 200-201 (se observă
tendințele expansioniste staliniste); S. Brezeanu, op.cit., p. 70-71 (prestigiul imperiului este
compromis datorită tulburărilor create de persecuția iconoclastă, riposta s-a manifestat prin
răscoale, revolte, singura forță organizată venise dinspre Scythia Minor);
135. S. Brezeanu, op.cit., p. 71: (Crum intră în portul Burgas (812) și în
Mesembria), p. 72: în 813 Crum se îndreaptă spre Adrianopol și Constantinopol, încurajat de
populație trece prin toată Tracia. Leon al V-lea este conștient de faptul că persecuția
iconoclastă a creat o atitudine ostilă față de curtea imperială de aceea acționează ca să
potolească entuziasmul și-l întâmpină pe Crum în regiunea Mesembria și-l obligă să se
retragă la nord de munții Balcani. Crum, încurajat de primirea făcută de populație și de
nobilimea din ținuturile prin care trecuse, se pregătea pentru o nouă acțiune dar moare pe
neașteptate în 13 aprilie 814. Amărtan, Omortag în bulgară, fiul lui Scrum, acceptă tratativele
cu Leon al V-lea și încheie o pace de 30 de ani prin care câștigă ambele părți: Scythia Minor
este pusă la adăpost și nu cunoaște persecuția iconoclastă iar curtea imperială poate acționa în
celelalte regiuni nestingherit pentru distrugerea opozanților, nu se știe cine a câștigat mai mult
dar în mod cert cel mai mult a pierdut unitatea imperiul;
136. în perioada 726-842 iconoclastă, nu numai izvoarele literare consemnează
această legătură ci și numismatica, arheologia și relațiile comerciale: Dan Gh. Teodor,
Romanitatea carpato-dunăreană ți Bilanțul în veacurile V-XI e.n., Iași, 1981, p. 47- 50; I.G.
Brăteanu, "Bulgaria de dincolo deDunăre" în izvoarele bizantine,în Omagiu lui I.Lupaș,
București, 1943, p. 127-132; N. lorga, Istoria comerțului românesc, Epoca veche, București,
1937, p. 11-33;
137. Sfârșitul epocii iconoclaste și restabilirea solemnă a cultului icoanelor s- a
realizat în cadrul unei procesiuni desfășurată în biserica Sf. Sofia în urma hotărârii definitive
emanate de Conciliu! ecumenic de la Niceea, din 4 martie 843. Pacea a fost restabilită, ca și în
780, tot de o femeie, de către împărăteasa mamă, Theodora: S. Brezeanu, op.cit., p. 75;
Charles Diehl, op.cit., p. 84; în amintirea acestui eveniment se sărbătorește “Duminica
Ortodoxiei” cea dintâi duminică din Postul Mare;
138. Performanța teribilei persecuții a realizat de sute de ori mai multe victime
decât tot martiriajul din perioada persecuțiilor împotriva creștinismului primar,
139. S. Brezeanu, op.cit., p. 80-81;
140. (Creștinismul primar) Așa cum în timpul creștinismului primar se voia ca cei
care acceptă noua credință să devină evrei, tot așa, mai târziu, s-a căutat ca prin liturghia
greacă folosită în biserică să se transforme toți credincioșii în greci. N-a reușit în general nici
una nici alta, dar ultima prin insistența ei a dus până la urmă la marea schismă, care persistă și
astăzi;
141. Numai prin creștinarea bulgarilor, după teza lingvisticii slave, s-a