Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

103; Stelian Brezeanu, Romanitatea orientală și Evul Mediu, 1999, p. 15-16;
49. Ioan O. Coman, Scriitori bisericești din epoca străromână,
București, 1979;
50. V.G Sibiescu, Călugării sciți, în Rev.Teologică, XXVI, nr. 5-6, Sibiu, 1936,
p. 183-205; DID, II, p. 458-460; Ioan G. Coman, Scriitori teologi in Scythia Minor, De la
Dunăre la Mare, Galați, 1977, p. 63-83; Ioan Pachia Tatomirescu, op.cit., p. 69;
51. Ioan Pachia Tatomirescu, Scriitori dacoromâni din mileniul I: Auxențiu
Durostoreanu/Auxentius Dorostorensis (348-420), în Rostirea Românească, Sibiu, an. I, nr. 9-
10, 1995, p. 116-119; D. Stăniloaie, Contribuția călugărilor sciți la precizarea hristologiei, la
începutul secolului VI, în MO, an XXXVH, 1985, nr. 3-4, p. 199-244;
52. E. Norocel, Pagini de istorie veche a creștinismului la Români, Buzău, 1986;
53. Ioan G. Coman, Contribuția scriitorilor patristici din Scythia Minor -
Dobrogea la patrimoniul ecumenismului creștin în secolele al IV-lea și al VI-lea, în
Ortodoxia, an. XX, 1968, nr. 1, p. 3-25;
54. Mesajul sintagmei te face mândru că ești creștin, dar în epoca care trăim nu
este suficientă, pe lângă faptul că e confuză nu prezintă o dată fixă care să clarifice istoria
romanității răsăritene;
55. Nu știm dacă și grecii spun că s-au născut creștini, probabil spun că s-au
creștinat atunci când Apostolul Pavel propovăduia noua credință în Grecia. Macedoarmânii,
meglenoromânii (tracoromânii) pot spune același lucru, numai
375
dacoromânii pe baza tezei romanității pure aplicată pentru Dacia traiană pot susține sintagma
“românii s-au născut creștini”. Numai că un străin care vrea să cunoască când s-au creștinat
românii găsește în dicționarele universale “odată cu bulgarii” secolele IX- X conform teoriei
slave despre geneza românilor,
56. Biserica ortodoxă știe și cunoaște data creștinării oficiale a neamului
tracoromanic, atât în plan laic cât și ecleziastic;
57.1. Bamea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, București, 198, p. 37-39;
1. .1.I. Russu, Obârșia tracică a românilor și albanezilor, Cluj Napoca, 1995, p.
67-79;
59. Mircea Păcuraru, Istoria Bisericii ortodoxe române, București, 1991, p. 118;
Eusebiu de Cezareea, Viafa lui Constantin cel Mare, ed. BOR, București, 1991, p. 128: au
participat 318 Sfinți Părinți dintre care și episcopii tracilor, macedonenilor, moesilor, sciților,
acheenilor, epiroților etc., din Tracia, Moesia, Scythia Minor, Dacia, Illiria, Grecia,
Macedonia etc.;
60. Vitalian, când numise conducătorii săi în Tracia, Scythia Minor și Moesia, nu
se rupse de Constantinopol, și-a declarat numai autonomia economică. Când Justinian îl
atrage de partea sa și-l lichidează, acești conducători sunt uciși în fața poporului ca să fie un
exemplu pentru cei care ar încerca să mai facă acest pas;
61. în 602 toate ținuturile antice, Tracia, Macedonia, Epirul, Tesalia, Moesia,
Scythia Minor etc., și-au declarat autonomia administrativă și economică, rămânând numai
sub protecția politică și militară a Constantinopolului; Heracliu acceptă descentralizarea și o
aplică și în Anatolia;
62. După V. Pârvan Scythia Minor era inclusă în Dacia Scythică și cuprindea și
teritoriile tracice din stânga Dunării; vezi fig. 61;
63. Revoluția pornise de pe ambele maluri ale Dunării; Iosif Constantin Drăgan,
Imperiul Romano-Trac, București, 2000, p. 233-237;