Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
132. Cei 89 de termeni prezentați de către Gr. Brâncuș prin lumina tezeitracoromanice aparțin idiomului “traca comună” și nu “româna comună” creația tezei slavedespre geneza romanității răsăritene;133. ILR, H, 1969, p. 318-320;134. A. Rosetti, ILR, HI, p. 28;135. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 309;136. A. Rosetti, ILR, HI, p. 46-48;137. Idem, ILR, 1978, p. 349;138. DEX, p. 195;139. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 338;140. DEX, p. 408;141. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții .... p. 159;142. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 338;143. Idem, idem, p. 338;144. A. Berinde, S. Lugojan, op.cit., p. 127;145. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 348;146. Idem, ibidem, p. 349;147. Idem, ibidem, p. 348;148. Idem, ibidem, p. 350;149. G. Reichenkron, op.cit. (126);150. A. Rosetti, op.cit., p. 350;151. DEX, p. 179.Capitolul 91. A. Rosetti, ILR, H, 1964, p. 31 și urm.;2. A. Rosetti, idem, p. 50, aceleași interpretări au fost aplicate aromânilor,istroromânilor, meglenoromânilor, albanezilor, etc.;3. A. Rosetti, ILR, IH, 1964, p. 33: “Slavii, veniți în provinciile dunărene,cunoșteau agricultura; după luptele cu avarii, ei apar în secolul al VI-lea și al VH-lea în unirecu bulgarii...”. Se vede cum sclavii din secolele VI-VH au fost transformați în slavii secolelorXIX-XX; Pseudo-Mauriciu, Strategicon, XI, 4-31, arată cum pe malul stâng al Dunării sclaviiau “recolte bogate,'grâu și mai ales mei, și numeroase animale 370pe care le aveau locuitorii satelor” (de aici deducția secolului XX că slavii cunoșteauagricultura); Theophylact Simocatta, Historiae, VII, 2, spune: “campania lui Petrus, laDunăre, era împotriva sclavinilor care sunt geți”; Procopius din Caesarea, Războiul cu ge(ii,VII, 7-21 și 31-36, consideră, sclavii, sclavinii autohtoni ținuturilor dunărene, ca și Caesariusdin Nanzianz, Dialoguri, II, 10; DIVR, p. 544-547, aici se pot găsi toate interpretările eronate,lansate de istoriografia slavă în secolele XIX-XX, despre “sclavi” pe care îi transformă înslavi;4. Hecateu din Milet, Fragm., p. 170-172; Herodot, Istorii, IV, 93,97,98,99; V, 3;Tacidide, Istorii, n, 96; Strabon, Geografia, VII, 3,2; Cassius Dio, L, I, 23,26 ne informeazăcă în momentul cuceririi Dobrogei de către romani existau pe acest teritoriu trei state geticeconduse de Rhodes, Dapyx și Zyraxes; Constantin Scorpan, Ovidiu avea dreptate, Gefii inDobrogea romană, în MI, nr. 8(41), aug. 1970, p. 65-69; DIVR, Scythia Minor, p. 536-537:N. Lascu, Publius Naso, București, 1957, p. 156-176; A.R. 1st. Rom., 2001, n, p. 307-310;5. DIVR, p. 621, col. 1,2;
6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; vezi A.R. IstRom., 2001, II, Dobrogea în secoleleII-III, p. 291-359;7. C. Scorpan, op.cit., p.67; N. Lascu, op.cit., p. 156-176; A.R. Ist.Rom 2001, H,p. 351-371;8. DID, I, D.M. Pippidi și D. Berciu, Din istoria Dobrogei. Gefii fi grecii laDunărea de Jos, București, 1965; Colectiv, Histria, Monografie arheologică, 3 voi., 1954,1963, 1973; DIVR, p. 328-333; S. Lambrino, în Dacia, 3-4, 1927, 1932, p. 378- 410; N. lorga,Istoria românilor, volumul I, partea întâi, Strămoșii înainte de romani, Ediția 1988,București, p. 203-219, nota 15, p. 220; A.R. 1st. Rom. 2001, p. 310-316;9. P. Nicorescu, în Dacia, 2,1925, p. 22-28; M.Coja, în SCIV, 15, 1964, p. 383-398; DIVR, p. 66-68; S. Lambrino, Die Scythia Minor und der dako-getische Romanismum,în voi. SiebenbUrgen, București, 1943, p. 186-195; I. Mititelu, Două tezaure de monedeimperiale romane găsite la gura lalomifei, în Studii și cercetări de numis., I, 1957, p. 133-147;10. Evghenia Lvova, Arta bulgară, București, 1977, p. 24-26; A. Vasiliev,Kazanifkata grabnifa, Sofia, 1958, p. 17; D. Dimitrov, Za datata na stenopisite ot Frakiiskatagrabnifa pri kuzanlik, în Arhoologhia, 1966, p. 2;11. N. Mavrodinov, Starobălgars koto izkustvo, Sofia, 1959, p. 16-20;12. D.M. Pippidi, DID, I, 1965, p. 162-164; N. Chișescu, în Dacia NS, 18, 1974,p. 150; Rholes: Dio, 51,24, 6-7; V. Pârvan, Getica, 88, DID, I, p. 292; Dapyx: Dio, 51, 26, 1-3; DIVR, p. 224; DID, I, p. 292; R. Vulpe, HAD, p. 103; Zyraxes: DID, I, p. 292; R. Vulpe,HAD, p. 103;13. V. Pârvan, Castrul de la Poiana fi drumul roman prin Moldova de jos, înAn.Ac.rom.Mem.Sect.Ist.s.II t, 36(1914), p. 15; P. Nicorescu, O inscripfie a împăratuluiTraian găsită la Cetatea Albă, București, 1944; După victoria de la “Adamaclisi”, în timpulpregătirii pentru a doua confruntare cu Decebal, Traian a transformat ținutul în punctstrategic; un avanpost al imperiului;14. Gh. Stefan, O balanță romană din sec. VI e.n. descoperită în Dobrogea, înStud.cercetist. veche, 1,2 (1951), p. 152-162; idem, Pătrunderea slavilor la Dunărea de jos,în Stud.cercet.ist. veche, 1, 1950, p. 69-74; I. Bamea, Relafiile dintre afezarea371de la Bisericuța-Garvăț și Bizanț în secolele X-XII, în Stud.cercet.ust. veche, 4, 3-4, 1953, p.641-671; I. Barnea, Meșteșugurile în așezarea feudală de la Garvăn, în Stud.cercet.ist. veche,6,1-2,1955, p. 99-121;E. Condurachi, Un nou tezaur de monede bizantine, înBul.Stiin.Acad.RPR, 1,3-4, 1949, p. 163-107; Gh. Florescu, Sisteme constructive romane laHistria,în Stud.cercet.ist.veche,4,3,1953, p. 597-609; AR 1st. Rom. 2001, H, p. 316-322;15. Vezi cap. II, supra;16. E. Condurachi, Scurt istoric al cetății Histria, în voi. Histria, monografiearheologică, București, 1954, v.I;1. .1.I. Russu, Obârșia tracică a românilor și albanezilor, Cluj Napoca, 1995, p.67-72;18. L. Bamea, O. Iliescu, Constantin cel Mare, București, 1982, p. 39-46; Licinusca să câștige simpatia dacilor liberi, cu toate că semnase Edictul de la Milano, a începutpersecuta creștină;19. DIVR, p. 68; DID, II, 1968, p. 393-401; supra cap. II; AmmianusMarcellinus, XXXI, 26, 10, 4; 27, 5; 31, 3-13; DIVR, p. 605;20. Ammianus Marcellinus, XXXI, 4, 1; 8, 5, 5;
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
- Page 379 and 380: Concluzii 1756. Limbi înrudite sau
- Page 381 and 382: Consilier editorial: Rodica Berinde
132. Cei 89 de termeni prezentați de către Gr. Brâncuș prin lumina tezei
tracoromanice aparțin idiomului “traca comună” și nu “româna comună” creația tezei slave
despre geneza romanității răsăritene;
133. ILR, H, 1969, p. 318-320;
134. A. Rosetti, ILR, HI, p. 28;
135. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 309;
136. A. Rosetti, ILR, HI, p. 46-48;
137. Idem, ILR, 1978, p. 349;
138. DEX, p. 195;
139. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 338;
140. DEX, p. 408;
141. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții .... p. 159;
142. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 338;
143. Idem, idem, p. 338;
144. A. Berinde, S. Lugojan, op.cit., p. 127;
145. A. Rosetti, ILR, 1978, p. 348;
146. Idem, ibidem, p. 349;
147. Idem, ibidem, p. 348;
148. Idem, ibidem, p. 350;
149. G. Reichenkron, op.cit. (126);
150. A. Rosetti, op.cit., p. 350;
151. DEX, p. 179.
Capitolul 9
1. A. Rosetti, ILR, H, 1964, p. 31 și urm.;
2. A. Rosetti, idem, p. 50, aceleași interpretări au fost aplicate aromânilor,
istroromânilor, meglenoromânilor, albanezilor, etc.;
3. A. Rosetti, ILR, IH, 1964, p. 33: “Slavii, veniți în provinciile dunărene,
cunoșteau agricultura; după luptele cu avarii, ei apar în secolul al VI-lea și al VH-lea în unire
cu bulgarii...”. Se vede cum sclavii din secolele VI-VH au fost transformați în slavii secolelor
XIX-XX; Pseudo-Mauriciu, Strategicon, XI, 4-31, arată cum pe malul stâng al Dunării sclavii
au “recolte bogate,'grâu și mai ales mei, și numeroase animale 370
pe care le aveau locuitorii satelor” (de aici deducția secolului XX că slavii cunoșteau
agricultura); Theophylact Simocatta, Historiae, VII, 2, spune: “campania lui Petrus, la
Dunăre, era împotriva sclavinilor care sunt geți”; Procopius din Caesarea, Războiul cu ge(ii,
VII, 7-21 și 31-36, consideră, sclavii, sclavinii autohtoni ținuturilor dunărene, ca și Caesarius
din Nanzianz, Dialoguri, II, 10; DIVR, p. 544-547, aici se pot găsi toate interpretările eronate,
lansate de istoriografia slavă în secolele XIX-XX, despre “sclavi” pe care îi transformă în
slavi;
4. Hecateu din Milet, Fragm., p. 170-172; Herodot, Istorii, IV, 93,97,98,99; V, 3;
Tacidide, Istorii, n, 96; Strabon, Geografia, VII, 3,2; Cassius Dio, L, I, 23,26 ne informează
că în momentul cuceririi Dobrogei de către romani existau pe acest teritoriu trei state getice
conduse de Rhodes, Dapyx și Zyraxes; Constantin Scorpan, Ovidiu avea dreptate, Gefii in
Dobrogea romană, în MI, nr. 8(41), aug. 1970, p. 65-69; DIVR, Scythia Minor, p. 536-537:
N. Lascu, Publius Naso, București, 1957, p. 156-176; A.R. 1st. Rom., 2001, n, p. 307-310;
5. DIVR, p. 621, col. 1,2;
Change language