Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Pericolul rus a unit interesele celor două părți, Boris II a renunțat la autonomie, iar
amenințarea rusă a fost înlăturată; Autonomia Sciției a durat de la 602 la 971;
103 a. Boierul Șișman cu cei patru fii, David, Moise, Aron și Samuil, s-a retras în
Macedonia și declară autonomia față de Constantinopol. După Șișman, urcă pe tron David
care este înlăturat de către vlahii armâni. Urmează Samuil, care reprezintă partida vlahă
armână, a domnit 40 de ani. Cu capitala la Ohrida și-a extins domnia asupra a toată
Macedonia, Tesalia, Epir și Albania. Unește interesele băștinașilor valahi cu cele ale
bulgarilor sosiți în Macedonia împreună cu Șișman;
104 b. La nordul Dunării, episcopatele dacoromânești erau dependente de
episcopiile sud dunărene din Moesia Prima și Dacia Ripensis, cu cele de la Viminaciun,
Margum, Aquae și Ratiaria. Nordul Dunării avea legături strânse cu Constantinopol până în
1453. Centrele creștine bisericești din Nord erau cele din Morisena, Densus, Tibiscum,
Porolissum (două basilici), Drobeta, Cornea etc. Vasile al II-lea, ca o recunoaștere a
comunității creștine nord-dunărene acceptă activitatea lor în continuare în cadrul
Arhiepiscopiei de Ohrida (1020);
105 . Așa cum greaca, ebraica și latina erau neînțelese de popor tot așa devenise
și slavona, nefiind înțeleasă s-a spus că e sfântă;
1.1. 1.D. Negrescu, op.cit., p. 41; Damian P. Bogdan, Din paleografia slavoroniână,
în Documente privind Istoria România, VI, p. 81; DLRV, p. 15;
106. DLRV, p. 16 și nota 4;
107. I.D. Negrescu, op.cit., p. 289-464; S. Dragomir, Vlahii din nordul Peninsulei
Balcanice în evul mediu, București, 1959; G. Mihăilă, Studii de lexicologie și istorie a
lingvisticii românești, București, 1973;
108. Makkai Lăszlâ, Mocsy Andrâs, Erdely tortenete, a kezdetektol 1606-ig,
Akademiai kiado, Harmadik kiadâs, Budapest, I, 1988, p. 164-177; p. 177-189;
109. Istoriologia dacoromână, de la 1918 și până la 1989, n-a fost preocupată să
cerceteze impactul tezei lingvistice slave asupra istoriei popoarelor romanității răsăritene.
Ungurii au preluat unele argumente publicate de către istoriografia română, cu ce sunt ei de
vină că românii au acceptat (cu ochii închiși) teza lingvisticii slave despre geneza romanității
răsăritene; vezi AR.Ist.Rom. 2001, m, p. 24-26 unde se prezintă migrația slavilor ca și
istoriografia maghiară;
110. Fără cunoașterea istoriei poporului său, politicianul devine un mercenar,
cartea cărților unei națiuni este istoria sa, pe care omul politic trebuie s-o cunoască;
111. în etapa istorică 1918-1947 cât și în perioada 1947-1989 se poate vorbi de
cercetarea istoriei Daciei, de idealizarea epocii lui Decebal și Traian și a romanizării dacilor
în așa fel încât lumina degajată era atât de puternică încât s-a văzut bine până la 368
Aurelian și de la el (încoace) a devenit o zonă neluminată, născându-se astfel sintagma
“mileniul întunecat”;
112. Prin clarificarea structurii idiomului romanității răsăritene, atât istoria cât și
lingvistica vor fi ancorate de realitate, vor fi științele care vor elibera certificatul de identitate
pentru popoarele tracoromanice, care au la bază două elemente fundamentale: tracic și
romanic (latin);
113. Gh. Mihăilă, Dicționar al limbii române vechi (sfârșitul sec. X - începutul
sec. XVI), București, 1974;
114. După 120 de ani de la Dicționarul lui A. de Cihac, se poate elabora (este
adevărat cu mare întârziere) și Dicționarul etimologic al limbii românilor [și paralel și al