Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
36. Theophanes Confessor, Cronografia, Fontes, II, p. 621; Nicephoros, Scurtăistorie, Fontes, IL, p. 625; Georgios Monachos, Cronica succintă, Fontes, II, p. 633: “bulgariiveniseră cu multă sărăcie și lipsă”; s-au așezat în jurul Vamei, cu acceptarea băștinașilor,dunărenii, severinii și timocenii, care aveau o autonomie relativă față de Constantinopol din602, de la revoluția lui Focas;37. Procopius din Caesarea, Istoria secretă, București, 1972; Charles Diehl,Figuribizantine, I, București, 1969, p. 92-100; Edward Gibbon, Istoria ..., II, p. 255-271;38. Aceste populații tracoromanice practicau agricultura, trăiau pe câmpiile de pemalurile unor râuri, erau cele mai exploatate și care “nu acceptau să fie supuse”: să fie adusela starea de sclavie în propria lor țară;39. a. Cunoașterea istoriei romanității răsăritene nu poate fi concepută fărăaprofundarea studiilor asupra istoriei Imperiului Bizantin. Teza romanității pure a restrânsstudiul mai mult asupra Daciei și a relațiilor ei cu Imperiul Roman până în secolul IV; situațieîn care istoriografia slavă a trecut la cercetarea istoriei de la sud de Dunăre, a ImperiuluiBizantin, în avantajul slavilor,40. b. Bulgarii găsiseră o țară autonomă cu tradiții romane în organizarea statului,în care creștinismul era religie de stat;41. G. I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea statelor românești,București, 1980, p. 53-66; VN. Zlatarski, Bălgariaprezsrednite vecave, I, Sofia, 1917; D.Anghelov, Obrazovane na bălgarskaia narodnosti, Sofia, 1971; I. Nenițescu, De la româniidin Turcia europeană, București, 1895; Edward Gibbon, Istoria .... IU, p. 101-107;42. N.S. Derjavin, Slavii în vechime, București, 1949; Primul țarat bulgar, p. 198-205; Dimităr Angelov, The Bulgarian state and the european middle ages, în “Etudeshistoriques”, tom X, 1980;43. N.S. Deijavin, idem, p. 202-205;44. a. Ibidem, idem, p. 205-208;45. b. A. Ubicini, Les origines de l’histoire Roumaine, Paris, 1886, p. 108,argumentează că în Balcani toate graiurile păstrează urmele unei limbi primitive autohtone șianume traca veche;46. VI. Georgiev, Trakijskijet ezik, 1959, p. 3, p. 84;47. a. La curtea imperială, în Constantinopol, se vorbea și greaca, din 605, de laFocas, iar în popor în Tracia, Epir, Macedonia, Moesia, Dacia, Tesalia etc., se vorbea limbapoporului, idiomul tracic mai mult sau mai puțin romanizat, limba sclavilor; “Du- te și ea cutine pe fratele tău, egumenul Metodie; sunteți din Tesalonica și toți Tesalonicenii vorbescbine limba poporului, limba sclavilor”, spuse împăratul Mihail m lui Constantin când îltrimise în Moravia; Cf. Unione missionarria .... 1940, p. 9-37;48. b. N. de Baumgarten, Aux origines de la Russie, în Orientalia ChristianaAnalecta, nr. 119, Roma, 1939, demonstrează că textele cercetate de Chirii erau textescandinave...;1.1. .D. Negrescu, Limba slavă veche, București, 1961, p. 126;47. Vezi cap. 4;48. I.D. Negrescu, op.cit., p. 101-111; I. Bărbulescu, Curentele literare la364români in perioada slavonismului cultural, 1928; Idem, Fonetica alfabetului cirilic,București, 1904; Damian P. Bogdan, Caracterul limbii textelor slavo-române, 1946 undeprezintă influența graiului viu românesc prin 15 puncte și o consideră puternică; Cf. I.D.Negrescu, op.cit., p. 11-115;
49. Lingvistica slavă argumentează că în limba română se pot identifica diferitestraturi de elemente lingvistice slave din epoca cea mai veche, din epoca “vechii slave” și“vechii bulgare”, explicate prin îndelungatele raporturi cu limbile popoarelor slave. De aiciconcluzia că populația slavă a transmis aceste elemente idiomurilor respective pe tot teritoriulocupat de neamurile romanității răsăritene, de la Carpați pînă la Marea Egee. Numai căbulgarii formau o enclavă în oceanul tracic, iar “vechea bulgară” și “vechea slavă” au fostidentificate la toate neamurile tracice aparținând romanității răsăritene, indiferent de loculgeografic, rezultă că ele au aparținut tracilor. Bulgarii, prin enclava formată în sudul Dunării,au preluat de la dacoromâni și maccdoarmâni elementele lingvistice respective așa se explicăde ce “slava veche” se găsește numai la dacoromâni și aromâni și se consideră dispărută laslavii meridionali: A. Ubicini, op.cit., p. 108; graiul regăsit în toate limbile PeninsuleiBalcanice este numit traca veche;50. S. Lugojan, Codicele Voronețian, în Berzobis, HI, 1998, Timișoara; N.Corlăteanu, în Jurul unei controverse filozofice, în SCL, X, 1960,443-457; Al. Rosetti, ILR,1978, P. 743-779; Mariana Costinescu, Codicele Voronețian, București, 1981; LC. Chițimia,începuturile scrisului in limba română, în Noi Tracii, an. XVIII, nr. 174, aprilie 1983, p. 2-11: argumentează pertinent că Psaltirea Scheiană, Pslatirea Voronețiană, PsaltireaHurmuzaki, Codicele Voronețian nu sunt traduse din slavă ci din latină;51. N. Lupu, Originea românilor, București, 1941, p. 29; I.C. Chițimia, idem,vezi și articolul Mândria de neam și de cartea lui, în “Contemporanul” din 22 mai 1987:argumentează existența traducerilor biblice în limba română înainte de slavonă;52. Damian P. Bogdan, Caracterul limbii textelor slavo-române, București, 1945;I.D. Negrescu, op.cit., p. 104;53. Așa s-a putut lansa “cezura”, ruptura dintre civilizația și cultura tracică și cearomanică;54. I.D. Negrescu, op.cit., p. 67-72;55. Ibidem, idem, p. 101-104;56. Ibidem, idem, p. 99;57. P.P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, 1959; Damian P.Bogdan, Din Paleografia slavo-română, în Documente privind istoria României, vol. 1, 1956;N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, București, 1980; Damian P. Bogdan, IzvoarelePaleografiei, în Documente, voi. ;58. F. Miklosich, Die slavichen Elemente im Rumunischen, Wien, 1882, p. 8;59. A. Rosetti, ILR, IU, 1964, p.29;60. LI. Russu, ER, p. 129;61. A. Rosetti, ILR, III, 1964, p. 29;62. Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, București, 1988, p. 133;63. C.C. Giurescu, Formarea poporului român, p. 133;64. Andrei Oțetea și colab., Istoria lumii in «fote, București, 1972, p. 72-73;65. A. Rosetti, ILR, HI, P. 29;36566. A. Pele, "Vidul demografic " și matematica (ipoteze în subsidiar), Oradea,1988, p. 136-137;67. Dicționarul limbii române vechi (DLRV), București, 1974, p. 162;68. Dicționarul elementelor românești din documentele slavo-române 1374-1600, Ed. Academiei, 1981, p. 228;69. A. Pele, op.cit., p. 138;
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
- Page 379 and 380: Concluzii 1756. Limbi înrudite sau
- Page 381 and 382: Consilier editorial: Rodica Berinde
49. Lingvistica slavă argumentează că în limba română se pot identifica diferite
straturi de elemente lingvistice slave din epoca cea mai veche, din epoca “vechii slave” și
“vechii bulgare”, explicate prin îndelungatele raporturi cu limbile popoarelor slave. De aici
concluzia că populația slavă a transmis aceste elemente idiomurilor respective pe tot teritoriul
ocupat de neamurile romanității răsăritene, de la Carpați pînă la Marea Egee. Numai că
bulgarii formau o enclavă în oceanul tracic, iar “vechea bulgară” și “vechea slavă” au fost
identificate la toate neamurile tracice aparținând romanității răsăritene, indiferent de locul
geografic, rezultă că ele au aparținut tracilor. Bulgarii, prin enclava formată în sudul Dunării,
au preluat de la dacoromâni și maccdoarmâni elementele lingvistice respective așa se explică
de ce “slava veche” se găsește numai la dacoromâni și aromâni și se consideră dispărută la
slavii meridionali: A. Ubicini, op.cit., p. 108; graiul regăsit în toate limbile Peninsulei
Balcanice este numit traca veche;
50. S. Lugojan, Codicele Voronețian, în Berzobis, HI, 1998, Timișoara; N.
Corlăteanu, în Jurul unei controverse filozofice, în SCL, X, 1960,443-457; Al. Rosetti, ILR,
1978, P. 743-779; Mariana Costinescu, Codicele Voronețian, București, 1981; LC. Chițimia,
începuturile scrisului in limba română, în Noi Tracii, an. XVIII, nr. 174, aprilie 1983, p. 2-
11: argumentează pertinent că Psaltirea Scheiană, Pslatirea Voronețiană, Psaltirea
Hurmuzaki, Codicele Voronețian nu sunt traduse din slavă ci din latină;
51. N. Lupu, Originea românilor, București, 1941, p. 29; I.C. Chițimia, idem,
vezi și articolul Mândria de neam și de cartea lui, în “Contemporanul” din 22 mai 1987:
argumentează existența traducerilor biblice în limba română înainte de slavonă;
52. Damian P. Bogdan, Caracterul limbii textelor slavo-române, București, 1945;
I.D. Negrescu, op.cit., p. 104;
53. Așa s-a putut lansa “cezura”, ruptura dintre civilizația și cultura tracică și cea
romanică;
54. I.D. Negrescu, op.cit., p. 67-72;
55. Ibidem, idem, p. 101-104;
56. Ibidem, idem, p. 99;
57. P.P. Panaitescu, Cronicile slavo-române din sec. XV-XVI, 1959; Damian P.
Bogdan, Din Paleografia slavo-română, în Documente privind istoria României, vol. 1, 1956;
N. Cartojan, Istoria literaturii române vechi, București, 1980; Damian P. Bogdan, Izvoarele
Paleografiei, în Documente, voi. ;
58. F. Miklosich, Die slavichen Elemente im Rumunischen, Wien, 1882, p. 8;
59. A. Rosetti, ILR, IU, 1964, p.29;
60. LI. Russu, ER, p. 129;
61. A. Rosetti, ILR, III, 1964, p. 29;
62. Nicolae Stoicescu, Continuitatea românilor, București, 1988, p. 133;
63. C.C. Giurescu, Formarea poporului român, p. 133;
64. Andrei Oțetea și colab., Istoria lumii in «fote, București, 1972, p. 72-73;
65. A. Rosetti, ILR, HI, P. 29;
365
66. A. Pele, "Vidul demografic " și matematica (ipoteze în subsidiar), Oradea,
1988, p. 136-137;
67. Dicționarul limbii române vechi (DLRV), București, 1974, p. 162;
68. Dicționarul elementelor românești din documentele slavo-române 1374-
1600, Ed. Academiei, 1981, p. 228;
69. A. Pele, op.cit., p. 138;
Change language