Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
infiltrați din nord ci era pregătită pentru a prăda stânga Dunării (VUI, 6); Mauricius, Artămilitară, Cf. Fontes, II, 553-566, prezintă tactica folosită, nu împotriva unei armate ciîmpotriva unei cete sau populații. Prezintă tactica de jefuire, a unor ținuturi din nordulDunării, și nu tactica de luptă. Vorbind despre sclavii de la nord de Dunăre (30): “Deoarece361au mulfi regi și nu se înțeleg între dînșii, e nimerit ca pe unii dintre ei să-i mîmim cu vorbesau daruri, mai ales pe cei din apropierea hotarelor noastre, iar împotriva celorlalte să pornimcu război, pentru ca dușmănia fa(ă de toți să nu aducă la unire sau la o singură stăpînire”. La(38) se arată: Așezările sclavinilor sînt tot pe Ungă râuri și se țin unele de altele, dar fără săfie la mare depărtare între ele și au în apropiere păduri, mlaștini și stufăriș”. Probabil maimulte așezări, formau o formațiune de obști în frunte cu un rege, mai multe formațiuni ouniune de obști, iar mai multe uniuni de obști o tară; de la această organizare socială arhaicăerau mulți regi, voievozi. Despre tactica de jefuire (32): “Bucatele aflate în (ara din apropieresă nu le părăduim, ci să ne străduim să le aducem în țară la noi, pe animale și corăbii: căcirîurile lor se varsă în Dunăre și căratul se face ușor cu ajutorul corăbiilor”. Criza orânduiriisclavagiste a dus ca armata să se ocupe și de jefuirea unor ținuturi pentru a supraviețui;25. lordanes, Faptele romanilor, Cf. Fontes, II, p. 407-411, în Getica, p. 87- 88,Roma, 1986, localizează teritoriile clasice nord tracice, Sciția: “Sciția se întinde în lung și înlat... de la izvoarele Dunării și pînă la gurile lui, la răsărit Caspica, la apus se mărginește cugermanii și cu fluviul Vistula, dinspre ursă (miazănoapte), este mărginită de Ocean, dinspremiazăzi Marea Neagră și cursul fluviului Dunărea”. în aceste teritorii nord tracice seidentificau sclavii, nu ca etnie migratoare “slavă”, ci ca băștinași, ei erau scito-geto-dacii maimult sau mai puțin romanizați;26. Corpus Iuris Civilis, Fontes, II, p. 373 (ansamblul legilor ieșite în timpul luilustinian: în 529-534, Digesta sau pandectae, 50 de cărți; Institutiones sive elements, în 5cărți; Codex Justinian, 12 cărți; se mai adaugă culegerea legilor noi, promulgate în timpul luiJustinian, numite Navellae, în total 168+13 edicte. în Codicele lui Justinian, XI, 52(51), 1,găsim: “în toată dieceza Tracilor a fost înlăturată pentru totdeauna darea pe cap de om și seaplică numai darea pe pământ. 1. și pentru ca muncitorul de pământ, eliberat de obligația unuitribut, să nu li pară că le este îngăduit să rătăcească și să se retragă unde vor, să fie constrânșiprin dreptul de la origine, deși, prin condiția lor, par liberi, să fie totuși socotiți ca Sclaviipământului pe care s-au născut, și să nu aibă libertatea de a se retrage unde vor sau de a-șischimba locurile, iar proprietarul lor să aibă și drept de patronaj și putere destăpân’”’(Auguștii împărați Theodosius, Arcadius și Honorius, către propretorul Rufius),legile de înrobire a sclavilor pământului devin tot mai aspre în timpul lui Justinian. Novelelelui Justinian, CLXHI, (p.749,16-17), Despre strîngerea dărilor: “Știm că distrugerilecontinuie și numeroase de oameni au împins câștigurile la atîta lipsă, încât și producătorii nicinu pot da venituri proprietarilor și nici nu sînt în stare să plătească cu îndestulare dărileobștești...” și după ce se vorbește despre grija față de supuși, se prezintă noile dări maiînrobitoare. Edictul Xm, Capitolul XI (p. 785,12-27): “Dacă se întîmplă că unii din ținuturileamintite sînt necinstiți față de fisc și încearcă să facă tulburare spre a scăpa de obligația de aplăti, decretăm că cel care mânuește banii obștești sau srimiarii ori cel care le ține locul arelibertatea să lămurească aceste lucruri ... și să dea ordin ostașilor să intervină; așa încît atîtprin mijloace de forță civile cît și militare să se pună capăt acestei lucrări și fără întârziere săavem încasate dările și ele să fie transmise în această mare cetate a noastră”. Sînt prevăzute șimăsurile dacă se vor lua prea ușor lucrurile: “...să știe ..., că dacă iau lucrurile acestea în ușorși nu pregătesc toate măsurile pe care le-am amintit, se vor afla în primejdie și în ce privește
aprovizionările;... vor fi sechestrate iar unitatea militară în362întregime va fi strămutată din (ară și așezată în (inuturile de dincolo de fluviul Istru sauDunăre spre a sta de pază la hotarele de acolo...” Se observă măsurile draconice împotrivasclavilor pământului; pentru strângerea dărilor era implicată și armata, pusă la dispoziția unorcivili iar dacă nu se supune va fi pedepsită. Pedeapsa: strămutarea în (inuturile din stângaDunării “de pază la hotarele de acolo”; fîșia de pământ a sclavilor a lucrătorilor pământuluicare era administrat de imperiu și făcea legătura cu teritoriile Daciei independente de lanordul Dunării;27. Al. Rosetti, ILR, IU, p.29;28. Idem, ibidem, p. 30; Numai că istoria nu consemnează așa ceva. Interpretareaeste ipotetică și nu se bazează pe datele oferite de către izvoarele istorice referitor la răscoalalui Focas, împreună cu armata și poporul, împotriva împăratului Mauricius, a aristocrațieiimperiale și a funcționarilor corupti care prin dezastrul economic provocat au distrusstabilitatea imperiului. Populația autohtonă tracoromanică a fost alături de armată și Focas șiau distrus din temelie orânduirea sclavagistă, această “revoluție” este transformată de cătreistoriografia slavă în “invazie” slavă împotriva Imperiului bizantin;29. Idem, ibidem, p. 28-30: Tot eșafodajul tezei slave despre geneza romanități*răsăritene se bazează pe ipoteza existentei “slava veche”; metodologia de lucru era simplă:alinierea forțată a tuturor datelor istorice la o interpretare lingvistică dinainte dirijată;30. Al. Rosetti, ILR, IV, V, VI, 1966, p. 27-36 (cu bibliografie); este ipotezafundamentală a teoriei lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene;31. Lingvistica slavă a creat o metodologie unică, prin acceptarea teoriei aparițieiromanității răsăritene prin migrare, prin aducerea forțată a datelor istorice la o interpretareapriori convenită;32. Se pune întrebarea de ce istoriografia dacoromână, bazată pe teza romanitățiipure a acceptat cu atâta ușurință aceste teorii emanate numai din presupuneri? Răspunsul esteunul singur: se credea că teza purității romane s-ar fi destrămat dacă s- ar fi scormonit epocilesecolelor rV-V-VI-VU. Așa s-a acceptat și ipoteza că sclavii din acele timpuri se identificaucu slavii din vremurile noastre; teza purismului roman era lăsată în pace;33. Izvoarele istorice literare prezintă un bogat material pentru cunoașterearealității: Marcellinus Comes, Cronica, Fontes, n, p. 359; Corpus iuris cMlis: Digesteleîmpăratului Justinian, Codicele lui Justinian, Novelele lui Justinian, Fontes, II, p. 373-387;Victor din Tunun, Cronica, Fontes, n, p. 395-397; Jordanes,Faptele romanilor, Fontes, II, p.407: Getica, p. 410-432; Procopius din Caesarea, Despre războaie, Fontes, II, 433-457;Istoria secretă, București, 1972; Idem, Despre zidiri, Fontes, n, p. 459- 475; Agathias, Istorii,Fontes, n, p- 477-481; Pseudo-Caesarias, întrebări fi răspunsuri, Fontes, H, p. 483-485;Menander Protector, Istorii, Fontes, n, p. 509-523; Euagrios Scolasticul, Istoria bisericească,Fontes, II, p. 524-529; Teofilact Simocata, Fontes, II, p. 553-565; Mauricius, Artă militară,Fontes, n, p. 553-565; Theophanes Confesor, Cronografia, Fontes, II, p. 593-623; Leon celînțelept, Tactica, Fontes, II, p. 643-645 ș.a. Opere care ne transmit informați prețioase despreepocile respective; nu ne putem plânge că n-avem documente;34. LI. Russu, Obârșia tracică a românilor și albanezilor, Cluj-Napoca, 1995, p.67-69;36335. în timpul Dinastiei macedonene (867-1081), valahii din Tesalia aveau oorganizare militarii proprie, Thema Tesalia devine Megalo Vlah ia, etc.;
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
- Page 379 and 380: Concluzii 1756. Limbi înrudite sau
- Page 381 and 382: Consilier editorial: Rodica Berinde
aprovizionările;... vor fi sechestrate iar unitatea militară în
362
întregime va fi strămutată din (ară și așezată în (inuturile de dincolo de fluviul Istru sau
Dunăre spre a sta de pază la hotarele de acolo...” Se observă măsurile draconice împotriva
sclavilor pământului; pentru strângerea dărilor era implicată și armata, pusă la dispoziția unor
civili iar dacă nu se supune va fi pedepsită. Pedeapsa: strămutarea în (inuturile din stânga
Dunării “de pază la hotarele de acolo”; fîșia de pământ a sclavilor a lucrătorilor pământului
care era administrat de imperiu și făcea legătura cu teritoriile Daciei independente de la
nordul Dunării;
27. Al. Rosetti, ILR, IU, p.29;
28. Idem, ibidem, p. 30; Numai că istoria nu consemnează așa ceva. Interpretarea
este ipotetică și nu se bazează pe datele oferite de către izvoarele istorice referitor la răscoala
lui Focas, împreună cu armata și poporul, împotriva împăratului Mauricius, a aristocrației
imperiale și a funcționarilor corupti care prin dezastrul economic provocat au distrus
stabilitatea imperiului. Populația autohtonă tracoromanică a fost alături de armată și Focas și
au distrus din temelie orânduirea sclavagistă, această “revoluție” este transformată de către
istoriografia slavă în “invazie” slavă împotriva Imperiului bizantin;
29. Idem, ibidem, p. 28-30: Tot eșafodajul tezei slave despre geneza romanități*
răsăritene se bazează pe ipoteza existentei “slava veche”; metodologia de lucru era simplă:
alinierea forțată a tuturor datelor istorice la o interpretare lingvistică dinainte dirijată;
30. Al. Rosetti, ILR, IV, V, VI, 1966, p. 27-36 (cu bibliografie); este ipoteza
fundamentală a teoriei lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene;
31. Lingvistica slavă a creat o metodologie unică, prin acceptarea teoriei apariției
romanității răsăritene prin migrare, prin aducerea forțată a datelor istorice la o interpretare
apriori convenită;
32. Se pune întrebarea de ce istoriografia dacoromână, bazată pe teza romanității
pure a acceptat cu atâta ușurință aceste teorii emanate numai din presupuneri? Răspunsul este
unul singur: se credea că teza purității romane s-ar fi destrămat dacă s- ar fi scormonit epocile
secolelor rV-V-VI-VU. Așa s-a acceptat și ipoteza că sclavii din acele timpuri se identificau
cu slavii din vremurile noastre; teza purismului roman era lăsată în pace;
33. Izvoarele istorice literare prezintă un bogat material pentru cunoașterea
realității: Marcellinus Comes, Cronica, Fontes, n, p. 359; Corpus iuris cMlis: Digestele
împăratului Justinian, Codicele lui Justinian, Novelele lui Justinian, Fontes, II, p. 373-387;
Victor din Tunun, Cronica, Fontes, n, p. 395-397; Jordanes,Faptele romanilor, Fontes, II, p.
407: Getica, p. 410-432; Procopius din Caesarea, Despre războaie, Fontes, II, 433-457;
Istoria secretă, București, 1972; Idem, Despre zidiri, Fontes, n, p. 459- 475; Agathias, Istorii,
Fontes, n, p- 477-481; Pseudo-Caesarias, întrebări fi răspunsuri, Fontes, H, p. 483-485;
Menander Protector, Istorii, Fontes, n, p. 509-523; Euagrios Scolasticul, Istoria bisericească,
Fontes, II, p. 524-529; Teofilact Simocata, Fontes, II, p. 553-565; Mauricius, Artă militară,
Fontes, n, p. 553-565; Theophanes Confesor, Cronografia, Fontes, II, p. 593-623; Leon cel
înțelept, Tactica, Fontes, II, p. 643-645 ș.a. Opere care ne transmit informați prețioase despre
epocile respective; nu ne putem plânge că n-avem documente;
34. LI. Russu, Obârșia tracică a românilor și albanezilor, Cluj-Napoca, 1995, p.
67-69;
363
35. în timpul Dinastiei macedonene (867-1081), valahii din Tesalia aveau o
organizare militarii proprie, Thema Tesalia devine Megalo Vlah ia, etc.;