Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

aprovizionările;... vor fi sechestrate iar unitatea militară în
362
întregime va fi strămutată din (ară și așezată în (inuturile de dincolo de fluviul Istru sau
Dunăre spre a sta de pază la hotarele de acolo...” Se observă măsurile draconice împotriva
sclavilor pământului; pentru strângerea dărilor era implicată și armata, pusă la dispoziția unor
civili iar dacă nu se supune va fi pedepsită. Pedeapsa: strămutarea în (inuturile din stânga
Dunării “de pază la hotarele de acolo”; fîșia de pământ a sclavilor a lucrătorilor pământului
care era administrat de imperiu și făcea legătura cu teritoriile Daciei independente de la
nordul Dunării;
27. Al. Rosetti, ILR, IU, p.29;
28. Idem, ibidem, p. 30; Numai că istoria nu consemnează așa ceva. Interpretarea
este ipotetică și nu se bazează pe datele oferite de către izvoarele istorice referitor la răscoala
lui Focas, împreună cu armata și poporul, împotriva împăratului Mauricius, a aristocrației
imperiale și a funcționarilor corupti care prin dezastrul economic provocat au distrus
stabilitatea imperiului. Populația autohtonă tracoromanică a fost alături de armată și Focas și
au distrus din temelie orânduirea sclavagistă, această “revoluție” este transformată de către
istoriografia slavă în “invazie” slavă împotriva Imperiului bizantin;
29. Idem, ibidem, p. 28-30: Tot eșafodajul tezei slave despre geneza romanități*
răsăritene se bazează pe ipoteza existentei “slava veche”; metodologia de lucru era simplă:
alinierea forțată a tuturor datelor istorice la o interpretare lingvistică dinainte dirijată;
30. Al. Rosetti, ILR, IV, V, VI, 1966, p. 27-36 (cu bibliografie); este ipoteza
fundamentală a teoriei lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene;
31. Lingvistica slavă a creat o metodologie unică, prin acceptarea teoriei apariției
romanității răsăritene prin migrare, prin aducerea forțată a datelor istorice la o interpretare
apriori convenită;
32. Se pune întrebarea de ce istoriografia dacoromână, bazată pe teza romanității
pure a acceptat cu atâta ușurință aceste teorii emanate numai din presupuneri? Răspunsul este
unul singur: se credea că teza purității romane s-ar fi destrămat dacă s- ar fi scormonit epocile
secolelor rV-V-VI-VU. Așa s-a acceptat și ipoteza că sclavii din acele timpuri se identificau
cu slavii din vremurile noastre; teza purismului roman era lăsată în pace;
33. Izvoarele istorice literare prezintă un bogat material pentru cunoașterea
realității: Marcellinus Comes, Cronica, Fontes, n, p. 359; Corpus iuris cMlis: Digestele
împăratului Justinian, Codicele lui Justinian, Novelele lui Justinian, Fontes, II, p. 373-387;
Victor din Tunun, Cronica, Fontes, n, p. 395-397; Jordanes,Faptele romanilor, Fontes, II, p.
407: Getica, p. 410-432; Procopius din Caesarea, Despre războaie, Fontes, II, 433-457;
Istoria secretă, București, 1972; Idem, Despre zidiri, Fontes, n, p. 459- 475; Agathias, Istorii,
Fontes, n, p- 477-481; Pseudo-Caesarias, întrebări fi răspunsuri, Fontes, H, p. 483-485;
Menander Protector, Istorii, Fontes, n, p. 509-523; Euagrios Scolasticul, Istoria bisericească,
Fontes, II, p. 524-529; Teofilact Simocata, Fontes, II, p. 553-565; Mauricius, Artă militară,
Fontes, n, p. 553-565; Theophanes Confesor, Cronografia, Fontes, II, p. 593-623; Leon cel
înțelept, Tactica, Fontes, II, p. 643-645 ș.a. Opere care ne transmit informați prețioase despre
epocile respective; nu ne putem plânge că n-avem documente;
34. LI. Russu, Obârșia tracică a românilor și albanezilor, Cluj-Napoca, 1995, p.
67-69;
363
35. în timpul Dinastiei macedonene (867-1081), valahii din Tesalia aveau o
organizare militarii proprie, Thema Tesalia devine Megalo Vlah ia, etc.;