Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

acestor masive resurse,avea nevoie de oameni de încredere, care să devină
instrumente administrative în realizarea politicii propuse 29 . Coloniștii erau cei
mai potriviți ca să urmărească cu fidelitate strângerea dărilor și a impozitelor pe
care trebuia să le dea fiecare gospodărie, meșteșugar, liber profesionist, obște
sătească etc. tot ei coordonau muncile în pădure, în minele de sare, fier și aur și
de pe terenurile care erau considerate proprietate împărătească. Acești “coloni”
au colaborat de fapt cu oameni de încredere dintre autohtoni, cu o parte “loială”
din suprastructura societății dacice. Traian acționase cu aceiași siguranță nu
numai în organizarea administrativă, socială și economică ci și în cea militară
(fig. 11). Când a fost sigur că totul este bine orânduita lăsat în locul lui un
guvernator și o armată de 50.000 de ostași, repartizată în puncte strategice 30 .
După aceea a părăsit Dacia pe care o transformase în provincie romană. Soarta
îi pregătise o altă misiune istorică; cucerirea Orientului.
35