Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

15. Așa se explică păstrarea unui număr atât de mare de cuvinte cu etimologie
necunoscută în limba română și în dicționarele ei;
16. Cercetările lui Fr. Miklosich s-au impus în perioada când Școala
neogramatică, din a doua jumătate a secolului al XDC-lea, fondată de lingviștii germani
Hermann OsthofF și Karl Bvugmann, punea accentul pe cercetarea limbilor vii și pe legile
fonetice. Dintre cărturarii români și-au însușit concepțiile neogramaticilor: B.P. Hasdeu
(1836-1907), Hariton Tiktin (1850-1936), Lazăr Săineanu (1859-1934), Al. Philippide (1859-
1933), Ion Bogdan (1864-1919), Ovid Densușianu (1873-1938); S. Pușcariu (1871-1948); I.
Popovici (1876-1928 ș.a.;
17. G. Mihăiță, op.cit., p. 131-137 cu toată documentația;
18. B.P. Hasdeu, Elymologicum Magnum Romaniae, București, vol. IJIJH, 1972,
1974, 1976; Idem, Istoria critică a românilor, București, 1984; Idem, Cuvente den bătrîni,
București, vol. I (1983), II (1984), IU (1984); Idem, Studii de lingvistică fi filologie,
București, vol. I (1988), II (1988);
19. Al. Philippide, Originea românilor, II: Ce spun limbile română și albaneză,
Iași, 1927; Idem, Opere alese, București, 1984;
20. Sextil Pușcariu, Limba română, vol. I, București, 1940, partea a doua: Limbă
și națiune;
21. Th. Capidan, Raporturile albano-române, în DR, II, 1922; Idem, Romanitatea
balcanică, București, 1936; Idem, Raporturile lingvistice slavo-române, I. Influența română
asupra limbii bulgare, în DR, III, 1923;
354
22. G. Pascu, Istoria literaturii fi limbii române din secolul XVI, București, 1921;
George Giuglea, Uralle Achichten und Entwicklungsstufen in der da- korumânischen
Sprache, Sibiu, 1944; Idem, Cuvinte românești și romanice, București, 1983; Al. Rosetti,
Istoria limbii române. București, 1978; G. Ivănescu, Istoria limbii române, Iași, 1980;
23. LI. Russu, Cuvinte autohtone în limba româna, în DR, XI, 1948, p. 148- 183;
Idem, Limba traco-dacilor, București, 1959, ed. a 2-a, 1967; Idem, Elemente autohtone în
limba roțnână. Substratul comun română-albanez, București, 1970;
24. Idem, Etnogeneza românilor, București, 1981, Fondul autohton traco- dacic și
componenta latino-romanică;
25. Gr. Brâncuș, Vocabularul autohton al limbii române, București,
1983;
26. A. Vraciu, Limba daco-gefilor, Timișoara, 1980;
27. I. Pătruț, Onomastică românească, București, 1980; Idem, Nume de persoane
și nume de locuri românești, București, 1984; A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții la
cunoașterea limbii dacilor, Timișoara, 1984; etc.;
28. L. Diefenbach, Volkerkunde Osteuropas, Darmastadt, 1880; W.Meyer-
LObke, Grammatih der romanischen Sprachen, Leipzig, 1890 (I), 1984 (II); P. Kretschmer,
Einleitung in die Geschichte der griechischen Sprache, Gfittingen, 1896; Gustav Meyer,
Etymologisches Worterbuch der albanesischen Sprache, Strassburg, 1891; Norbert Jokl,
Linguistisch-kulturhistorische Untersuchungen aus dem Bereiche des Albanischen, Berlin,
1923; Kr. Sandfeld-Jensen, Die nichtlateinischen Bestandteile im Rumânischen, Strassburg,
1905; H. Barid, Albanisch, Romanisch, Rumânisch, Sarajevo, I-II, 1957-1961; G.
Reichenkron, Vorrdmischen Bestandteile des Rumânischen, 1958; Idem, Das Ostromanische,
Mdnchen, 1959; Hugo Schuchardt, Der Vokalismus des Vulârtateins, 1868; W. Tomaschek,
Die alten Thraker. Eine ethnologische Untersuchung, I-III, Viena, 1893-1894; LI. Russu, ER,