Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
Gramatica limbii române, I,1869; II, 1877; Ioan Maiorescu (1811 - 1864) consideratîntemeietorul dialectologiei românești. Cercetările sale au fost publicate, mai târziu, de fiulsâu, Titu Maiorescu: Itinerar în Istria fi vocabular istriano-român, 1874; Iimile Picot (1844 -1918), fost viceconsul al Franței la Timișoara între 1869 - 1872. Pentru activitateadialectologies a lui E. Picot, vezi M. Petrișor, Din istoricul cercetărilor asupra dialectuluibănățean, în “Scrisul bănățean”, 1963, nr. 5, p. 71-75; E. Picot publică și un studiu desprearomâni: Les Roumains de la Macedoine, Paris, 1875; B.P. Hasdeu (1838 - 1907), prinelaborarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae dialectologia româneascăcunoaște o fază nouă;25. G. Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung iiberLand undLeute, Leipzig, 1888. Despre activitatea lui G. Weigand vezi D. Macrea, în Studii deistoria limbii fi a lingvisticii române, 1965, p. 231-245 și Probleme ale structurii fi evoluțieilimbii române, București, 1982, p. 273-288;26. Pentru cunoașterea activității lui I. Popovici vezi: D. Macrea, Limbă filingvistică română, 1978, p. 229-257; Th. Tripcea, AUT, 1, 1963, p. 357-359; Iosif Popovici,Scrieri lingvistice, Timișoara, 1979, Ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de MariaPurdelea-Sitaru și Livia Vasiluță;27. S. Pușcariu, Der Dialelct des oberen Olthales, 1898; idem, Studiiistroromâne, Vin, p. 143-175; Pentru activitatea lui S. Pușcariu vezi: P. Neiescu, Contribuțialui S. Pufcariu la dezvoltarea dialectologiei românefti, în CL, XIX, 1974, 1, p. 25-34;Magdalena Vulpe, Sextil Pufcariu fi dialectologia, în SCL, XXVUI, 1977, 3, p. 239-245;28. E. Petrovici, Texte dialectale, supliment la Atlasul lingvistic român, II (ALRTII), Sibiu-Leipzig, 1943; Vezi I, Pătruț, în FD, VH, p. 345-346;29. Sever Pop, La Dialectologie. Aperțu historique et methodes d’enqueteslinquistiques (vol. I: Dialectologie romane; vol. II: Dialectologie non romane), Loouvain,1950; pentru activitatea lui S. Pop vezi: Romulus Todoran, Activitatea lingvistică a lui SeverPop, I-III, în CL, XXIII, 1978, 2, p. 159-169; XXIV, 1979, 1, p. 5-15; XXVI, 1979, 2, p. 150-169; Paul Lăzărescu, Schiță de istorie a dialectologiei românefti, în TDR, 1984, p. 109-122;30. Paul Lăzărescu, Schiță de istorie a dialectologiei românefti, în TDR, p. 109-122; vezi nota 23 Th. Capidan;31. Pentru realizările dialectologiei românești după cel de-al doilea războimondial vezi: B. Cazacu, Lingvistica românească în ultimii 25 de ani, în FD, VII, 1971, p.18-21; Valeria Guțu-Romalo, Lingvistica românească în perioada 1944-1970, în voi.Lingvistica, 1975, p. 120-154; Istoria lingvisticii românefti, coordonator acad, lorgu Iordan,1978, p. 145-149, 222, 244-245; A. Avram, Ou en sont Ies recherches dialectales enRoumanie?, în “La ricerca dialettale”, I. Pia, 1975, p. 61-71;32. M. Magda, Dialectul, în TDR, 1984, p. 130-133; Al. Philippide,1925; S.347Pușcariu, 1940; E. Petrovici, Repartiția, 1960; R. Todoran, 1960; B. Cazacu, 1966; OvidDensușianu, Cercetări asupra dialectelor noastre, în BSF, I, 1905, 2, p. 27-28, precum și LA.Candrea și O. Densusianu, îndrumări pentru cercetările dialectale, în BSF, n, 1906, 1, p. 11-18;33. TDR, p. 130;34. Al. Philippide, Originea românilor, Vol. II; Ce spun limbile române și albaneză,lași, 1927; S. Pușcariu, Limba română, Vol. 1: Privire generală, București, 1940; I.Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, București, 1961; G. Weigand, Die
Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 1895; idem, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892; Valeriu Rusu,Considerații asupra locului, datei și condițiunilor in care au intervenit diferite etape alefărimițării dialectale a domeniului romanic, cu privire specială la limba română, în TDR,1984, p. 156-162, cu bibliografia la zi; ELR, dr., p. 90-91;35. N. Saramandu, Aromâna, în TDR, p. 423-427, cu toată bibliografia; G.Weigand, DieArumunen, 2 vol., Leipzig, 1894,1895; Fr. Miklosich, BeitrăgezurLautlehre derrumunischen Dialekte, 1881; T. Papahagi, Aromânii. Grai, folklor, etnografie, cu ointroducere istorică, 1932; Th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, 1942;idem, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932; ELR, ar., p.36-39;36. ELR, mgl., p. 194-195; Th. Capidan, Meglenoromânii, I, Istoria și graiul lor,1925; II, Literatura populară la meglenoromâni, 1928; Dicționar meglenoromân, 1935; P.Atanaso, Meglenoromâna, în TDR, p. 476-486 (cu toată bibliografia); G. Weigand, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892; Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, 1932, p.3-7; Matilda Caragiu-Marioteanu, Compendiu de dialectologie aromână (nord și suddunăreană), 1975, p. 216-218;37. A. Kovacec, Istroromâna, în TDR, p. 550-586, cu toată bibliografia; S.Pușcariu, Studii istroromâne, 1926, n, p. 37-44; E. Petrovici, P. Neicscu, Persistența insulelorlingvistice. Constatări făcute cu prilehul unor noi anchete dialectale la istroromâni, în CL, 9-2, p. 187-214; 1964, p. 352-358; I. Popovici, Dialectele române (Rumaenische Dialekte),Dialectele române din Istria, I, Halle, 1904; n, Halle, 1909; ELR, istr., p. 158-149;38. D. Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române, 1982, p. 106;N. Grăganu, Românii în veacurile IX-XIVpe baza toponimiei și a onomasticii, București,1934, p. 224;39. D. Macrea, op.cit., p. 107;40. Aristocrația greacă, încet-încet, acaparase puterea politică și economică înConstantinopol apoi și-a impus politica dictatorială. Vezi supra cap. II;41. Din anul 679, când bulgarii s-au așezat în mod pașnic în mijloculdacoromânilor, și până în secolul al XIX-lea, istoria prezintă pe valahi și bulgari cu aceleașiinterese, luptând mereu pentru o cauză comună;42. Teoria migrărilor apăruse odată cu teza lingvisticii slave despre genezaromanității răsăritene. Vezi: Fr. Miklosich, Ueber die Wanderungen der Rumunen in dendalmatischenAlpen und den Karpaten,Idem,Rumunische UntesuchungenfL.Istro- undmakedorumănische Sprachdenkmâler, II. Istrorumănische Denkmăler, Wien, 1881 - 1882;43. Prin acceptarea tezei lingvistice slave despre geneza romanității răsăritene,pur și simplu, s-a neglijat urmărirea pas cu pas, din epocă în epocă, istoria neamurilor 348autohtone; așa zisa “invazie slavă” din 602 a dirijat toată istoriografia românească;44. D. Macrea, op.cit., p. 108;45. TDR, p. 130-133, Teoria admite genealogia comună acelor patru idiomuriromanice, însă sunt considerate limbi romanice distincte și nu dialecte ale limbii române: Al.Graur, 1955, 1956, 1958,1969 etc.; I. Coteanu, 1957, 1958, 1959;46. TDR, p. 163-208;47. TDR, p. 423-427;48. TDR, p. 476-488; 550-554;1.1. . Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, București, 1961, p.115, 146-150;50. Al. Graur, Studii de lingvistică generală, 1955, p. 112-127; Idem, Studii delingvistică generală, 1960, p. 291-311; Idem, "Dialectele" limbii române, în LR, V, 1956, nr.
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
- Page 379 and 380: Concluzii 1756. Limbi înrudite sau
Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 1895; idem, Vlacho-Meglen, Leipzig, 1892; Valeriu Rusu,
Considerații asupra locului, datei și condițiunilor in care au intervenit diferite etape ale
fărimițării dialectale a domeniului romanic, cu privire specială la limba română, în TDR,
1984, p. 156-162, cu bibliografia la zi; ELR, dr., p. 90-91;
35. N. Saramandu, Aromâna, în TDR, p. 423-427, cu toată bibliografia; G.
Weigand, DieArumunen, 2 vol., Leipzig, 1894,1895; Fr. Miklosich, BeitrăgezurLautlehre der
rumunischen Dialekte, 1881; T. Papahagi, Aromânii. Grai, folklor, etnografie, cu o
introducere istorică, 1932; Th. Capidan, Macedoromânii. Etnografie, istorie, limbă, 1942;
idem, Aromânii. Dialectul aromân, București, 1932; ELR, ar., p.36-39;
36. ELR, mgl., p. 194-195; Th. Capidan, Meglenoromânii, I, Istoria și graiul lor,
1925; II, Literatura populară la meglenoromâni, 1928; Dicționar meglenoromân, 1935; P.
Atanaso, Meglenoromâna, în TDR, p. 476-486 (cu toată bibliografia); G. Weigand, Vlacho-
Meglen, Leipzig, 1892; Th. Capidan, Aromânii. Dialectul aromân. Studiu lingvistic, 1932, p.
3-7; Matilda Caragiu-Marioteanu, Compendiu de dialectologie aromână (nord și sud
dunăreană), 1975, p. 216-218;
37. A. Kovacec, Istroromâna, în TDR, p. 550-586, cu toată bibliografia; S.
Pușcariu, Studii istroromâne, 1926, n, p. 37-44; E. Petrovici, P. Neicscu, Persistența insulelor
lingvistice. Constatări făcute cu prilehul unor noi anchete dialectale la istroromâni, în CL, 9-
2, p. 187-214; 1964, p. 352-358; I. Popovici, Dialectele române (Rumaenische Dialekte),
Dialectele române din Istria, I, Halle, 1904; n, Halle, 1909; ELR, istr., p. 158-149;
38. D. Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române, 1982, p. 106;
N. Grăganu, Românii în veacurile IX-XIVpe baza toponimiei și a onomasticii, București,
1934, p. 224;
39. D. Macrea, op.cit., p. 107;
40. Aristocrația greacă, încet-încet, acaparase puterea politică și economică în
Constantinopol apoi și-a impus politica dictatorială. Vezi supra cap. II;
41. Din anul 679, când bulgarii s-au așezat în mod pașnic în mijlocul
dacoromânilor, și până în secolul al XIX-lea, istoria prezintă pe valahi și bulgari cu aceleași
interese, luptând mereu pentru o cauză comună;
42. Teoria migrărilor apăruse odată cu teza lingvisticii slave despre geneza
romanității răsăritene. Vezi: Fr. Miklosich, Ueber die Wanderungen der Rumunen in den
dalmatischenAlpen und den Karpaten,Idem,Rumunische UntesuchungenfL.Istro- und
makedorumănische Sprachdenkmâler, II. Istrorumănische Denkmăler, Wien, 1881 - 1882;
43. Prin acceptarea tezei lingvistice slave despre geneza romanității răsăritene,
pur și simplu, s-a neglijat urmărirea pas cu pas, din epocă în epocă, istoria neamurilor 348
autohtone; așa zisa “invazie slavă” din 602 a dirijat toată istoriografia românească;
44. D. Macrea, op.cit., p. 108;
45. TDR, p. 130-133, Teoria admite genealogia comună acelor patru idiomuri
romanice, însă sunt considerate limbi romanice distincte și nu dialecte ale limbii române: Al.
Graur, 1955, 1956, 1958,1969 etc.; I. Coteanu, 1957, 1958, 1959;
46. TDR, p. 163-208;
47. TDR, p. 423-427;
48. TDR, p. 476-488; 550-554;
1.1. . Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, București, 1961, p.
115, 146-150;
50. Al. Graur, Studii de lingvistică generală, 1955, p. 112-127; Idem, Studii de
lingvistică generală, 1960, p. 291-311; Idem, "Dialectele" limbii române, în LR, V, 1956, nr.
Change language