Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

Gramatica limbii române, I,1869; II, 1877; Ioan Maiorescu (1811 - 1864) considerat
întemeietorul dialectologiei românești. Cercetările sale au fost publicate, mai târziu, de fiul
sâu, Titu Maiorescu: Itinerar în Istria fi vocabular istriano-român, 1874; Iimile Picot (1844 -
1918), fost viceconsul al Franței la Timișoara între 1869 - 1872. Pentru activitatea
dialectologies a lui E. Picot, vezi M. Petrișor, Din istoricul cercetărilor asupra dialectului
bănățean, în “Scrisul bănățean”, 1963, nr. 5, p. 71-75; E. Picot publică și un studiu despre
aromâni: Les Roumains de la Macedoine, Paris, 1875; B.P. Hasdeu (1838 - 1907), prin
elaborarea dicționarului Etymologicum Magnum Romaniae dialectologia românească
cunoaște o fază nouă;
25. G. Weigand, Die Sprache der Olympo-Walachen nebst einer Einleitung iiber
Land undLeute, Leipzig, 1888. Despre activitatea lui G. Weigand vezi D. Macrea, în Studii de
istoria limbii fi a lingvisticii române, 1965, p. 231-245 și Probleme ale structurii fi evoluției
limbii române, București, 1982, p. 273-288;
26. Pentru cunoașterea activității lui I. Popovici vezi: D. Macrea, Limbă fi
lingvistică română, 1978, p. 229-257; Th. Tripcea, AUT, 1, 1963, p. 357-359; Iosif Popovici,
Scrieri lingvistice, Timișoara, 1979, Ediție îngrijită, studiu introductiv și indice de Maria
Purdelea-Sitaru și Livia Vasiluță;
27. S. Pușcariu, Der Dialelct des oberen Olthales, 1898; idem, Studii
istroromâne, Vin, p. 143-175; Pentru activitatea lui S. Pușcariu vezi: P. Neiescu, Contribuția
lui S. Pufcariu la dezvoltarea dialectologiei românefti, în CL, XIX, 1974, 1, p. 25-34;
Magdalena Vulpe, Sextil Pufcariu fi dialectologia, în SCL, XXVUI, 1977, 3, p. 239-245;
28. E. Petrovici, Texte dialectale, supliment la Atlasul lingvistic român, II (ALRT
II), Sibiu-Leipzig, 1943; Vezi I, Pătruț, în FD, VH, p. 345-346;
29. Sever Pop, La Dialectologie. Aperțu historique et methodes d’enquetes
linquistiques (vol. I: Dialectologie romane; vol. II: Dialectologie non romane), Loouvain,
1950; pentru activitatea lui S. Pop vezi: Romulus Todoran, Activitatea lingvistică a lui Sever
Pop, I-III, în CL, XXIII, 1978, 2, p. 159-169; XXIV, 1979, 1, p. 5-15; XXVI, 1979, 2, p. 150-
169; Paul Lăzărescu, Schiță de istorie a dialectologiei românefti, în TDR, 1984, p. 109-122;
30. Paul Lăzărescu, Schiță de istorie a dialectologiei românefti, în TDR, p. 109-
122; vezi nota 23 Th. Capidan;
31. Pentru realizările dialectologiei românești după cel de-al doilea război
mondial vezi: B. Cazacu, Lingvistica românească în ultimii 25 de ani, în FD, VII, 1971, p.
18-21; Valeria Guțu-Romalo, Lingvistica românească în perioada 1944-1970, în voi.
Lingvistica, 1975, p. 120-154; Istoria lingvisticii românefti, coordonator acad, lorgu Iordan,
1978, p. 145-149, 222, 244-245; A. Avram, Ou en sont Ies recherches dialectales en
Roumanie?, în “La ricerca dialettale”, I. Pia, 1975, p. 61-71;
32. M. Magda, Dialectul, în TDR, 1984, p. 130-133; Al. Philippide,
1925; S.
347
Pușcariu, 1940; E. Petrovici, Repartiția, 1960; R. Todoran, 1960; B. Cazacu, 1966; Ovid
Densușianu, Cercetări asupra dialectelor noastre, în BSF, I, 1905, 2, p. 27-28, precum și LA.
Candrea și O. Densusianu, îndrumări pentru cercetările dialectale, în BSF, n, 1906, 1, p. 11-
18;
33. TDR, p. 130;
34. Al. Philippide, Originea românilor, Vol. II; Ce spun limbile române și albaneză,
lași, 1927; S. Pușcariu, Limba română, Vol. 1: Privire generală, București, 1940; I.
Coteanu, Elemente de dialectologie a limbii române, București, 1961; G. Weigand, Die