Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
47. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții la cunoașterea limbii dacilor, Timișoara,1984, p. 70; WSD, p. 578;48. DDA, p.237, WSD, p. 21;49. DDA, p. 732;50a. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții..., p. 84-90;50. . J. E. Thunmann (de obârșie suedezi), Untersuchungen uber die Geschichteder ostlichen europâischen Volker, I, Leipzig, 1774, p. 169-366;51. J. B. Kopitar, Jahrbiicher der Literatur, Viena, XLVI, p. 59-106; Th.Capidan, DR, n, p. 446;52. P. J. Sakarik, în SIA, p. 31; II, P. 199. 205;53. VI. Georgiev, La Linguistique balkanique et la lanque roumaine, București,1968; idem, Trakite i technijat ezik, 1977; idem, Trakijaskiat ezik, 1973 etc.;54. G. I. Kațarov, a sesizat golurile create în lucrările elaborate de către autorioccidentali. A publicat o serie de lucrări valoroase prin care a completat datele științificelegate de Tracia, de cunoașterea istoriei tracilor. Amintim: -Bităt na starite traki sporedklasiceskite pisateli (Modul de viață al vechilor traci după scriitorii clasici), 1913; TrakiiskiteBessi (Bessi dinTracia), 1924; Proizhod ipărv razțvet na Odriskoto țarstvo v drevna Trakiia(Originea și prima înflorire a regatului odrișilorîn Tracia antică) 1933, Prinos kăm istoriatana drevna Trakiia (Contribuții la istoria Traciei antice), 1954 și multe alte opere;55. Școala bulgară de tracologie prin cercetările realizate se află pe primul loc înacest domeniu iar istoriografia dacoromânească în studiul latinității;56. W. Tomaschek, Vestigii ale lumii dacice, 1893, Viena (cf. MI).Capitolul 61.1.1. Russu, Limba traco-dacilor, București, 1959, p. 24;2. A. Berinde, în "’Clio”, septembrie-decembrie 1993, Timișoara, p. 22-25; C.B.Stefanoski, Limba traco-dacă fondul limbilor indo-europene, Timișoara, 1995, p. 56-63;3. Pe lângă inscripțiile trace mai sunt cele frigiene, pelasge, etrusce etc. și unnumăr mare de glose, nume de persoane, de locuri, ape și munți etc. păstrate cu miile înizvoarele literare antice: W. Ruge, Phrygia, în RE, XX, 1941, p. 781-891; C.B. Stefanoski,Pelasgii, Tetova, 1997, inscripția din Lemnos; Larissa Bonfante, Civilizația etruscilor,București, 1996, p. 259-277; LI. Russu, op.cit., p. 115 și elemente lexicale trace la p. 57-82;A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții la cunoașterea limbii dacilor, Timișoara, 1984, p. 54-83;A. Vraciu, Limba daco-geților, Timișoara, p. 174-179;4. D. Macrea, Probleme ale structurii și evoluției limbii române. București, 1982,p. 9-16,5. N. lorga, Originea, firea și destinul neamului românesc, vol. I, București, 1938,p. 4;6. D. Macrea, op.cit., p. 19-20;7. A. Philippide, Originea românilor, I, II, 1925 și 1927; O. Densusianu, Histoirede la langue roumaine, I, Paris, 1901;3458. Pentru destrămarea romanități* răsăritene s-au folosit cele mai diversificateprocedee și metode;9. Tratat de lingvistică generală (TLG), sub redacția Acad. Al. Graur, București,1972, p. 417: explicarea elementelor dialectice s-a făcut pornind de la epopeile homerice;
10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Divanul limbilor turce, sec. XI; cf. Graur-Wald, Istorialingvisticii, p. 10, 15-16;12. TLG, p. 418;13. lorgu Iordan, Lingvistica romanică, p. 16; M. Meillet, Les dialectes indoeuropeens,1908; TLG, p. 418;14. Pentru istoria dialectologiei vezi: S. Pop, La Dialectologie, I, p. XXm ș.u. șip. 667-733; I. Coteanu și L. Dănăilă, Introducere in lingvistica fi filologia românească.Probleme-bibliografice, 1970, p. 137-165; Romulus Todoran, Schiță a istoriei dialectologieiromâne, in vol. Dial. Rom., 1977, p. 39-54; Contribuții de dialectologie română, 1984, p. 9-32; Magdalena Vulpe, Romanian Dialectology and Sociolingvistics, în Current in romanianlingvistica, RRL, XXHI, 1978, nr. 1-4, CLTA, XV, 1978, nr. 1.2, p. 293-328;15. Ion Bianu și Nerva Bodoș, Bibliografia românească veche, I, 1903,p. 170;16. Idem, p. 273;17. Andrei Avram, Cele mai vechi mențiuni referitoare la deosebirile dialectaledin cadrul dacoromânei, în An. ICED, 1979, Seria A, 1, p. 279-281 rezumat iar textul integralîn SCL, XXX, 1979, p. 543-550;18. D. Cantemir, Descrierea Moldavei, Ediția “Cartea Românească”, p.155-156;19. S. Micu-Klein, Scurtă cunoștință a istoriei românilor, ediție îngrijită de G.Câmpeanu, 1963;20. Petru Maior, Dizertație pentru începutul limbii românești, publicată în anexăla Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812: Reprezentanții Școlii ardelene,cu toate că observațiile lor se îndreptau spre unitatea limbii române, urmăreau și aspectelediversității. Vezi: Aurel Nicolescu, Școala ardeleană și limba română, 1971; M. Pretase,Petru Maior, 1973, p. 287-289;21. Gh. Constantin Roja, medic în Pesta, a desfășurat o bogată activitate istoricăși filologică sub influența lui Petru Maior. Publică volumul Măiestria ghiovăsirii româneșticu litere latinești, care sînt literele românilor cele vechi, spre polierea a toată ghintaromânească ceii dincoace și ceii dincolo de Dunăre, Buda, 1809. în lucrarea Untersuchungeniiber die Romanier oder sogennanten Wlachen, welche jenseits der Donau wohnen, Pesta,1808, susține originea romană a aromânilor și caracterul latin al idiomului lor; P. Papahagi,Scriitori aromâni în secolul al XVIII-lea, București, 1909;22. M. Boiagi (1780 - 1823) a publicat prima gramatică aromână: Romanischeoder macedonowlaschische Sprachlehre, Viena, 1813: reeditată de P. Papahagi, Gramaticaromână sau macedo-română, 1915;23. Th. Capidan, elev al lui G. Weigand, a publicat două monografii asupradialectelor aromân și meglenoromân: Meglenoromânii. Istoria și graiul lor, I, București,1925; Meglenoromânii. Literatura populară la meglenoromâni, II, București, 1928;346TU, Dicționar meglenoromân, București, 1935; Aromânii. Dialectul aromân. Studiulingvistic, București, 1932. Pentru activitatea lingvistici a lui Theodor Capidan, în CL, XXIV,1979,2, p. 129-144;1.1. . Heliade-Rădulescu (1802 - 1872), Scrieri lingvistice, ediția I. Popescu-Sireteanu, 1973, p. 100-107; TimoteiCipariu(1805- 1887), Elemente de limba română dupădialecte șî monumente vechi, Blaj, 1854; Principia de limba fi de sceiptura, Blaj, 1864;
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327: apere cultura, civilizația și lim
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
- Page 377 and 378: Probus (276-282) ..................
10. TLG, p. 417;
11. Al-Kașgari, Divanul limbilor turce, sec. XI; cf. Graur-Wald, Istoria
lingvisticii, p. 10, 15-16;
12. TLG, p. 418;
13. lorgu Iordan, Lingvistica romanică, p. 16; M. Meillet, Les dialectes indoeuropeens,
1908; TLG, p. 418;
14. Pentru istoria dialectologiei vezi: S. Pop, La Dialectologie, I, p. XXm ș.u. și
p. 667-733; I. Coteanu și L. Dănăilă, Introducere in lingvistica fi filologia românească.
Probleme-bibliografice, 1970, p. 137-165; Romulus Todoran, Schiță a istoriei dialectologiei
române, in vol. Dial. Rom., 1977, p. 39-54; Contribuții de dialectologie română, 1984, p. 9-
32; Magdalena Vulpe, Romanian Dialectology and Sociolingvistics, în Current in romanian
lingvistica, RRL, XXHI, 1978, nr. 1-4, CLTA, XV, 1978, nr. 1.2, p. 293-328;
15. Ion Bianu și Nerva Bodoș, Bibliografia românească veche, I, 1903,
p. 170;
16. Idem, p. 273;
17. Andrei Avram, Cele mai vechi mențiuni referitoare la deosebirile dialectale
din cadrul dacoromânei, în An. ICED, 1979, Seria A, 1, p. 279-281 rezumat iar textul integral
în SCL, XXX, 1979, p. 543-550;
18. D. Cantemir, Descrierea Moldavei, Ediția “Cartea Românească”, p.
155-156;
19. S. Micu-Klein, Scurtă cunoștință a istoriei românilor, ediție îngrijită de G.
Câmpeanu, 1963;
20. Petru Maior, Dizertație pentru începutul limbii românești, publicată în anexă
la Istoria pentru începutul românilor în Dachia, Buda, 1812: Reprezentanții Școlii ardelene,
cu toate că observațiile lor se îndreptau spre unitatea limbii române, urmăreau și aspectele
diversității. Vezi: Aurel Nicolescu, Școala ardeleană și limba română, 1971; M. Pretase,
Petru Maior, 1973, p. 287-289;
21. Gh. Constantin Roja, medic în Pesta, a desfășurat o bogată activitate istorică
și filologică sub influența lui Petru Maior. Publică volumul Măiestria ghiovăsirii românești
cu litere latinești, care sînt literele românilor cele vechi, spre polierea a toată ghinta
românească ceii dincoace și ceii dincolo de Dunăre, Buda, 1809. în lucrarea Untersuchungen
iiber die Romanier oder sogennanten Wlachen, welche jenseits der Donau wohnen, Pesta,
1808, susține originea romană a aromânilor și caracterul latin al idiomului lor; P. Papahagi,
Scriitori aromâni în secolul al XVIII-lea, București, 1909;
22. M. Boiagi (1780 - 1823) a publicat prima gramatică aromână: Romanische
oder macedonowlaschische Sprachlehre, Viena, 1813: reeditată de P. Papahagi, Gramatica
română sau macedo-română, 1915;
23. Th. Capidan, elev al lui G. Weigand, a publicat două monografii asupra
dialectelor aromân și meglenoromân: Meglenoromânii. Istoria și graiul lor, I, București,
1925; Meglenoromânii. Literatura populară la meglenoromâni, II, București, 1928;
346
TU, Dicționar meglenoromân, București, 1935; Aromânii. Dialectul aromân. Studiu
lingvistic, București, 1932. Pentru activitatea lingvistici a lui Theodor Capidan, în CL, XXIV,
1979,2, p. 129-144;
1.1. . Heliade-Rădulescu (1802 - 1872), Scrieri lingvistice, ediția I. Popescu-
Sireteanu, 1973, p. 100-107; TimoteiCipariu(1805- 1887), Elemente de limba română după
dialecte șî monumente vechi, Blaj, 1854; Principia de limba fi de sceiptura, Blaj, 1864;
Change language