Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
98. VI. Georgiev, op. cit., p.3;34299. C. B. Stefanoski, op. cit., 1995 și 1997;100. Vezi repertoriul tracic de W. Tomaschek, D Decev, op. cit:, V. Georgiev,op. cit:, 1.1. Rusu, Elementele traco-getice în Imperiul Roman și Byzantium, veacurile IIl-Vll,București, 1976; Vasile Pârvan, Contribuții epigrajîce la istoria creștinismului daco-roman,București, 1911; Emilian Popescu, Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIIIdescoperite în România', București, 1976; G. G. Mateescu, op.cit:,101. G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1963, p. 13-14, prezintă situația bizară prin care un popor băștinaș este catalogat tânăr, iar o populațiemigratoare poartă cu aroganță emblema “vechimii”: “Cea mai curentă prejudecată întreținutăde noi înșine și de străini este că suntem o nație tânără... Asta dă un anume optimism, însă nue mai puțin prilejul unui aer protector din partea popoarelor vechi, ba chiar a unor pretenții desuperioritate a cutărei nații foarte de curând imigrate. Nici datele istoriei, nici examenuletnologic nu confirmă tinerețea noastră. Noi suntem în fond daci și getii (dacii) reprezintăunul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei.Capitolul 51. Nu ne dăm încă seama cât de mult rău ne-au făcut aceste “îndemnuri”;2. Contradicția a atins un stadiu antagonist. Se vehiculează teorii lingvistice îndetrimentul unității romanității răsăritene; G. D. Iscru, Geto- Dacii, națiunea mată din spațiulCarpato-Danubo-Balcanic, București, 1995, p. 78-84;3. Istoria, geneza romanității răsăritene, se învață, însă, în școli și universități depe platforma lingvisticii slave elaborată în secolul al XIX-lea și perfecționată în secolul alXX-lea;4. Oamenii de știință, se racordează celor din occident nu acceptă (cu ochiiînchiși) teze și verdicte prefabricate;5. C. B. Stefanoski, Geneza limbii armâne-macedonene, Limba traco-dacă fondullimbilor indo-europene, în care prezintă optsprezece inscripții tracice descifrate; A. Berinde,Macedoarmâni III, în “Clio”, Timișoara, anul IU, nr. 1, 1994, p. 17-19;6. Toate izvoarele antice consemnează acest adevăr dar interpretările lingvisticiislave au dirijat spre o altă direcție istoria romanității răsăritene;7. Teza militantă a romanității pure a dirijat concentrarea studiilor numai asupradacilor, neglijându-se celelalte neamuri tracice, ceea ce a dat apă la moară tezei lingvisticiislave;8. Romanitatea răsăriteană s-a născut pe un vast spațiu tracic;9. Obsesia asupra dacilor care s-au supus orbește romanilor a dirijat studiile maimult spre periferia fenomenului romanității răsăritene. Viziunea europeană poate să clarificepentru totdeauna istoria romanității răsăritene;10. Max Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București, 1994: Evoluția eide la origini până la pacea dc la București (1913) și poziția Austro-Ungariei, cu o bogatădocumentație și bibliografie;11. Ibidem, idem',12. România nu s-a interesat de soarta minorităților naționale dacoromânești șimacedoarmâne din țările vecine, din 1919 și până la revoluția din 1989. în viitor România, casă se poată integra în comunitatea Europei, va trebui să protejeze și să 343
apere cultura, civilizația și limba romanității răsăritene care aparțin Europei;13. Romanitatea răsăriteană era în mod direct în atenția celor patru imperii:Otoman, Austro-Ungar, Țarist și, după 1919, Sovietic;14. TILR, n, p. 320, criteriile fixate nu exclud această posibilitate;15. TIRL, H, p 319-320;16. Ibidem, p. 320 arată: referirea la simple rădăcini indoeuropene nu esteedificatoare;17. Revizuirea a început de la apariția Dicționarului elaborat de A. de Cihac șipână azi;18. Descifrarea inscripției de la Ezerovo a fost realizată în anul 1980 și publicatăîn ; ‘Clio”, Timișoara, anul HI, nr. 1, 1994, p. 17-19;19. D. Decev, Trakiiskiiata nadpisă na zlatniaprăsten ots. Ezerovo(Inscripțiatracă de pe inelul de aur din satul Ezerovo), în BSAB IV (1914), p. 70-71; Idem, Glota '/II(1915), p. 81-86;20. A. Vraciu, Limba daco-geților, Timișoara, 1980, p. 180;1.1. . I. Russu, op. cit., p. 25-26;22. B. P. Hasdeu, EMR, I, II, HI, 1972, 1974, 1976); Istoria critică a Românilor,Ed. Minerva, București, 1984; N. Densușianu, Dacia preistorică, ed. 1986, București;23. V. Pissani, în Noi Tracii, nr. 68, 1980; C. Velcescu, Inelul de laEzerovo;24. C. B. Stefanoski, Limba traco-dacă temelia limbilor indo-europene,Timișoara, 1995; idem, Pelasgii, Tetovo, 1997;25. VI . Georgiev, Trakijskijat ezik, 1973;26. H. M. Danov, Tracia antică, București, 1976, P. 190-191;1. .1.1. Russu, op. cit., p. 26;28. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții..., 1984, p. 84-88;29. Homer , Iliada, București, 1959, Cântul H, R. 840-841, p. 78; Herodot,istiorii, II, 31;30. DDA, p. 746;31. DDA, p. 531,32. DEX, p. 300;33. WSD, p. 16-61;34. DDA, p. 104;35. DEX, p. 58;36. DDA, p. 817, 833;37. DEX, p. 561,38. WSD, p. 379;39. DDA, p. 527;40. DEX, p. 228; WDS vezi și Louis Renou, La grammaire de Panini, TexteSanskrit traduction francaise, I, II, Paris, 1966;41. DDA, p.1289;42. DEX, p. 1037;43. DDA, p. 1250;44. DDA, p. 744;45. DDA, p. 448, 847;34446. DDA, p. 656;
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
- Page 349 and 350: 93. Lingvistica slavă dăduse un f
- Page 351 and 352: limbilor: macedoarmâne, istroromâ
- Page 353 and 354: 6. C. Scorpan, op.cit., p. 65-66; v
- Page 355 and 356: 31. Revoluția din 602 deschide dru
- Page 357 and 358: 103; Stelian Brezeanu, Romanitatea
- Page 359 and 360: explică ușurința prin care fuses
- Page 361 and 362: V-XI e.n., Iași, 1981, p. 27-31; C
- Page 363 and 364: compromis cu foștii iconoclaști;3
- Page 365 and 366: 383și Epir, toată romanitatea ră
- Page 367 and 368: Bejan, Adrian, Banatul în secolele
- Page 369 and 370: Dunăre, N., Civilizația tradițio
- Page 371 and 372: Mărghitan, L., Banatul în lumina
- Page 373 and 374: Popa I. A., Românii și maghiarii
- Page 375 and 376: Teodor, D.Gh., Continuitatea popula
apere cultura, civilizația și limba romanității răsăritene care aparțin Europei;
13. Romanitatea răsăriteană era în mod direct în atenția celor patru imperii:
Otoman, Austro-Ungar, Țarist și, după 1919, Sovietic;
14. TILR, n, p. 320, criteriile fixate nu exclud această posibilitate;
15. TIRL, H, p 319-320;
16. Ibidem, p. 320 arată: referirea la simple rădăcini indoeuropene nu este
edificatoare;
17. Revizuirea a început de la apariția Dicționarului elaborat de A. de Cihac și
până azi;
18. Descifrarea inscripției de la Ezerovo a fost realizată în anul 1980 și publicată
în ; ‘Clio”, Timișoara, anul HI, nr. 1, 1994, p. 17-19;
19. D. Decev, Trakiiskiiata nadpisă na zlatniaprăsten ots. Ezerovo(Inscripția
tracă de pe inelul de aur din satul Ezerovo), în BSAB IV (1914), p. 70-71; Idem, Glota '/II
(1915), p. 81-86;
20. A. Vraciu, Limba daco-geților, Timișoara, 1980, p. 180;
1.1. . I. Russu, op. cit., p. 25-26;
22. B. P. Hasdeu, EMR, I, II, HI, 1972, 1974, 1976); Istoria critică a Românilor,
Ed. Minerva, București, 1984; N. Densușianu, Dacia preistorică, ed. 1986, București;
23. V. Pissani, în Noi Tracii, nr. 68, 1980; C. Velcescu, Inelul de la
Ezerovo;
24. C. B. Stefanoski, Limba traco-dacă temelia limbilor indo-europene,
Timișoara, 1995; idem, Pelasgii, Tetovo, 1997;
25. VI . Georgiev, Trakijskijat ezik, 1973;
26. H. M. Danov, Tracia antică, București, 1976, P. 190-191;
1. .1.1. Russu, op. cit., p. 26;
28. A. Berinde, S. Lugojan, Contribuții..., 1984, p. 84-88;
29. Homer , Iliada, București, 1959, Cântul H, R. 840-841, p. 78; Herodot,
istiorii, II, 31;
30. DDA, p. 746;
31. DDA, p. 531,
32. DEX, p. 300;
33. WSD, p. 16-61;
34. DDA, p. 104;
35. DEX, p. 58;
36. DDA, p. 817, 833;
37. DEX, p. 561,
38. WSD, p. 379;
39. DDA, p. 527;
40. DEX, p. 228; WDS vezi și Louis Renou, La grammaire de Panini, Texte
Sanskrit traduction francaise, I, II, Paris, 1966;
41. DDA, p.1289;
42. DEX, p. 1037;
43. DDA, p. 1250;
44. DDA, p. 744;
45. DDA, p. 448, 847;
344
46. DDA, p. 656;
Change language