Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

98. VI. Georgiev, op. cit., p.3;
342
99. C. B. Stefanoski, op. cit., 1995 și 1997;
100. Vezi repertoriul tracic de W. Tomaschek, D Decev, op. cit:, V. Georgiev,
op. cit:, 1.1. Rusu, Elementele traco-getice în Imperiul Roman și Byzantium, veacurile IIl-Vll,
București, 1976; Vasile Pârvan, Contribuții epigrajîce la istoria creștinismului daco-roman,
București, 1911; Emilian Popescu, Inscripțiile grecești și latine din secolele IV-XIII
descoperite în România', București, 1976; G. G. Mateescu, op.cit:,
101. G. Călinescu, Istoria literaturii române. Compendiu, București, 1963, p. 13-
14, prezintă situația bizară prin care un popor băștinaș este catalogat tânăr, iar o populație
migratoare poartă cu aroganță emblema “vechimii”: “Cea mai curentă prejudecată întreținută
de noi înșine și de străini este că suntem o nație tânără... Asta dă un anume optimism, însă nu
e mai puțin prilejul unui aer protector din partea popoarelor vechi, ba chiar a unor pretenții de
superioritate a cutărei nații foarte de curând imigrate. Nici datele istoriei, nici examenul
etnologic nu confirmă tinerețea noastră. Noi suntem în fond daci și getii (dacii) reprezintă
unul din cele mai vechi popoare autohtone ale Europei.
Capitolul 5
1. Nu ne dăm încă seama cât de mult rău ne-au făcut aceste “îndemnuri”;
2. Contradicția a atins un stadiu antagonist. Se vehiculează teorii lingvistice în
detrimentul unității romanității răsăritene; G. D. Iscru, Geto- Dacii, națiunea mată din spațiul
Carpato-Danubo-Balcanic, București, 1995, p. 78-84;
3. Istoria, geneza romanității răsăritene, se învață, însă, în școli și universități de
pe platforma lingvisticii slave elaborată în secolul al XIX-lea și perfecționată în secolul al
XX-lea;
4. Oamenii de știință, se racordează celor din occident nu acceptă (cu ochii
închiși) teze și verdicte prefabricate;
5. C. B. Stefanoski, Geneza limbii armâne-macedonene, Limba traco-dacă fondul
limbilor indo-europene, în care prezintă optsprezece inscripții tracice descifrate; A. Berinde,
Macedoarmâni III, în “Clio”, Timișoara, anul IU, nr. 1, 1994, p. 17-19;
6. Toate izvoarele antice consemnează acest adevăr dar interpretările lingvisticii
slave au dirijat spre o altă direcție istoria romanității răsăritene;
7. Teza militantă a romanității pure a dirijat concentrarea studiilor numai asupra
dacilor, neglijându-se celelalte neamuri tracice, ceea ce a dat apă la moară tezei lingvisticii
slave;
8. Romanitatea răsăriteană s-a născut pe un vast spațiu tracic;
9. Obsesia asupra dacilor care s-au supus orbește romanilor a dirijat studiile mai
mult spre periferia fenomenului romanității răsăritene. Viziunea europeană poate să clarifice
pentru totdeauna istoria romanității răsăritene;
10. Max Demeter Peyfuss, Chestiunea aromânească, București, 1994: Evoluția ei
de la origini până la pacea dc la București (1913) și poziția Austro-Ungariei, cu o bogată
documentație și bibliografie;
11. Ibidem, idem',
12. România nu s-a interesat de soarta minorităților naționale dacoromânești și
macedoarmâne din țările vecine, din 1919 și până la revoluția din 1989. în viitor România, ca
să se poată integra în comunitatea Europei, va trebui să protejeze și să 343