Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

atunci, de 700.000 de oșteni, condusă de Darius 20 . Aurul capturat de către
romani de la daci n- a fost aurul lui Decebal, ci tezaurul rămas de la strămoșii
lor. Aurul a fost adunat sute și sute de ani, poate milenii, din râurile și minele
de aur ale Daciei, el n-a fost capturat prin războaie 21 . Herodot scria “Agatârșii
sunt ... bărbații cei mai gingași și poartă mereu podoabe de aur”. Podoabele
lucrate de către meșteșugarii autohtoni sunt descoperite azi de către arheologie
și sunt documente autentice în acest sens.
Roma știa că Decebal a fost învins, deci nu mai putea fi vorba de
continuarea luptelor, exact ceea ce voia și gândea Traian. De aceea a renunțat
să lupte pentru cucerirea celorlalte ținuturi dacice. Dar, în al doilea rând, față de
Roma trebuia să se prezinte cu o Dacie supusă, care în realitate nu era, de aceea
Traian și-a propus să grăbească procesul de organizare a teritoriului ocupat.
Hotărâre care l-a făcut să-și încalce cuvântul față de conducătorii formațiunilor
teritoriale vecine, care au stat neutri în timpul luptelor dintre Decebal și Traian.
Acceptând acest final,a trecut la fapte. A fost nevoit să rămână un an de zile în
teritoriul ocupat,ca să-l transforme în provincie romană 23 . Istoria recunoaște că
este unicul caz când un împărat roman rămâne un timp atât de îndelungat ca să
organizeze un teritoriu supus. Traian n-a acceptat nici un compromis, era
hotărât să facă ordine cât mai repede, îl aștepta a doua misiune istorică din viața
sa: cucerirea Orientului. In prima etapă a distrus instituțiile suprastructurii dace.
Cetățile din complexul defensiv din zona Orăștiei împreună cu așezările civile
din jur. Capitala statului Dacia, Sarmisegetuza, a fost dărâmată. Centrele,
sanctuarele și lăcașurile de cult au fost distruse. S-a urmărit destrămarea unității
spirituale a autohtonilor 24 ’. Se pune întrebarea unde a plecat tagma preoțească?
cu o tradiție atât de veche și influentă în rândul poporului dac 24b . Ce s-a
33 întâmplat cu aristocrația militară? în mod sigur, unii au rămas alături de
popor ’’acoperiți”, la început, în cadrul Obștii sătești, iar alții au luat drumul
spre frații lor din Dacia liberă. Se pune, din nou, întrebarea unde și-au găsit
refugiul? Răspunsul se poate da pe baza izvoarelor literare, istorice, epigrafice
și arheologice 25 . Tagma preoțească (în frunte cu Vezinas), o parte însemnată, a
luat drumul pribegiei după ce li s-au distrus sanctuarele. Dacă au dus cu ei, sau
nu, tăblițele păstrate în Muntele Gugu nu se știe, în mod cert însă au fost atrași
de un alt centru spiritual, religios. Cei rămași s-au răspândit la sate, în obștile
sătești, unde erau protejați. Aristocrația militară nu putea să-și permită o astfel
de acțiune, ea trebuia să fie aptă de luptă și cât mai aproape de dușman.
Aristocrația războinică s-a retras din fața romanilor găsindu-și un refugiu la
frații lor, dacii rămași liberi. Fiind supărați pe carpi, iasigi, roxolani, costoboci,
quazi, geți s- au apropiat de frații lor din Munții Păduroși și nordul Moldovei 26 .
Oriunde s-ar fi aflat, ei au fost promotorii, inițiatorii luptei,nu numai de