Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

1980; Documente, p. 123;
20. b. Nicetas Choniates , Istorii (1118-1207), în Fontes, III, p. 255-269; Georgias
Akropolites, Istoria, în Fontes III, p. 396-399; IMPR, I, p. 297-302: începuturile mișcării de
eliberare condusă de Petru și Asan; Ostrogosky; Histoire..., p. 426-427; C. C. Giurescu, Dinu
C. Giurescu, Istoria românilor, I, 1974, p. 192-194; AR 1st Rom 2001, IU, p. 427-434;
20.1. Arginteanu , op. cit., p. 93-106; A. Ubicini op. cit., p. 124; N. Șerban
Tanașoca Din nou despre geneza și caracterul statului Asăneștilor, în RI, tom 34, 7, 1981, p.
1297-1312;
21. După Acropolita, Cronica Compendiaria, Ivancu era văr primar cu Asan,
Ivancu trăia cu sora soției lui Asan, f&ră ca cineva să știe. Asan descoperind fapta l-a chemat
de urgență la el. Ivancu fusese sfătuit de “prieteni" să meargă cu o sabie ascunsă sub haină.
Asan când l-a văzut s-a mâniat foc și schiță că pune mâna pe o sabie atârnată pe un perete.
Ivancu crezând că vrea să-i omoare îl lovi cu sabia, trasă de sub haină. O moarte stupidă
pentru un erou; IMPR, I, p. 302; AR ist Rom 2001, HI, p. 435;
22.1. Arginteanu, op. cit., p. 105-108;
23. S. Brezeanu, Imperator Bulgarie et Vlachiae. In Jurul genezei și semnificației
termenului "Valachia" din titulatura lui loniță Asan, în “Revista de istorie”, 33, 1980, nr. 4; I.
Arginteanu, op. cit., p. 113-114; AR 1st Rom 2001, HI, P. 435-437; Vasile V. Munteanu,
Bizantologie, H, 2000, Timișoara, p. 41-47;
24 a. Corespondența regelui loniță cu papa Innocențiu HI, în I. Arginteanu, cp. cit.,
p. 308-320 și în Romanii de la sud de Dunăre, Documente, Arhivele naționale ale României,
București, 1997, p. 114-115; Innocenți P. P. HI, Epistolae ad Bulgariae historiam spectantes,
Sofia, 1942;
24 b. A. Berinde, S. Lugojanu, Contribuții, 1984, p. 121-122;
25.1. Arginteanu, op. cit., p. 114-118; IMPR, I, p. 305;
26.1. Arginteanu, Ibidem, p. 117-118; S. Brezean, op. cit. p. 119-120;
1.1. . Arginteanu,Ibidem, p. 118-120; A. Ubicini, op. cit.,p. 125-126; Charles
Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, Craiova, 1999, p. 155-157; Edward Gibbon, Istoria
declinului și a prăbușirii Imperiului roman, HI, p. 146-169; C. C. Giurescu; Dinu C.
Giurescu, 1st. Rom. I, 1971, p. 194-195; Vasile V. Muntean, Bizantologie, H, 2000,
Timișoara, p. 35-37;
28. Geoffroi de Villehardouin, La conquete de Constantinopole, ediția a H-a,
Paris, 1874, autorul este unul dintre conducătorii cruciadei a IV-a. Cronica scrisă în franceza
medievală, încearcă să justifice devierea cruciadei spre Constantinopol, cucerirea imperiului
și acțiunile cruciadei contra valaho-bulgarilor; I. Arginteanu op. cit., p. 120- 121; Robert de
Clary, Chroniques Greco-Romanes, Berlin, 1873, p. 51;
328
29. Geoffroi de Villehardouin, op. cit., p. 220-229; I. Arginteanu, op. cit., p. 122-
124, Charles Diehl, Istoria Imperiului Bizantin, Craiova, 1999, p. 157; Edward Gibbon,
Istoria III, p. 150-169;
30. Geoffroi de Villehardouin, op. cit., p. 229-251; I. Arginteanu, op. cit., p. 124-
128, Charles Diehl, op. cit., p. 142-146; IMPR, I, p. 305-308;
31. Geoffroi de Villehardouin, idem, p. 251-259,1. Arginteanu, idem, p. 129- 130;
Charles Diehl, op. cit., p. 158-161; Gh. I. Brătianu, Tradiția istorică despre întemeierea
statelor românești, Ploiești, 1980, p. 75-82;
32. Ibidem, p. 259-301; Robert de Clary, op. cit., p. 84; I. Arginteanu, idem, p.
131-133, Charles Diehl, op. cit., p. 161-163; Edward Gibbon, HI, p. 175 și urm;