Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
La fel a procedat cu roxolanii, carpii, tirageții, geții, costobocii etc.Argumentele de bază erau, după izvoare, că romanii aduc pacificarea și nu vordecât să pedepsească pe Decebal care a adus mult rău, atât romanilor, cât șidacilor sau că romanii vor să asigure protecția formațiunilor teritoriale daciceindependente etc. Printr-o propagandă activă, prin argumente plauzibile,folosind și stipendiile, Traian a putut menține în afara confruntărilor forțeimportante dintre neamurile nord tracice".Fig. 10. Războiul dintre daci și romani din anii 105-106.Dar și Decebal s-a dovedit a fi pe lângă un mare strateg și un marediplomat. Tacit, Ammianus, Hieronymus “lasă să se înțeleagă că ar fi existat oîncercare din partea lui Decebal de a realiza o coaliție31 vastă împotriva romanilor, printre aliații săi numărându-se și părții” 12 .Decebal a purtat tratative prin solie cu generalul chinez Pan-tchao despre careCarlo Troya scria: “Un prieten fidel pentru Decebal ar fi putut fi Pan-tchao,dacă este adevărat ceea ce povestesc cărțile chineze, că acesta proiecta să ataceLi-ken și Imperiul Roman, dar se adaugă că perșii l-ar fi făcut să renunțe laacest plan” 13 .
Datorită războaielor îndelungate cu romanii, Decebal s-a găsit într-osituație dificilă față de frații lui din formațiunile teritoriale înrudite cărora lesolicita ajutorul. A fost nevoit să demonstreze că ele “...nu aveau alt mijloc dea-și salvgarda independența, că, unindu-se cu el, puteau spera să-i învingă peromani, în timp ce, dacă-1 lăsau să se lupte singur și să piardă din lipsă deajutoare, ruina se va atrage inevitabil și pe-a lor. Decebal a căutat aliați până înîndepărtata Asie, la părți, care i- au trimis un detașament de cavalerie(Troehner, 41, 9); dar dintre vecinii mai apropiați, nici unul, în afară poate desarmați, nu pare a fi răspuns apelului său” 11 . Dio Cassius ne arată că aceastăluptă diplomatică, pentru Decebal, era destul de dificilă deoarece: “... făceaprăpăd printre cei care mai înainte vreme îi fuseseră potrivnici” 15 . Că Decebalavusese greutăți datorită războiului “psihologic” impus de către romani ne-ospune și Patsch (Der Kampf) când susține că Decebal a trebuit chiar sălichideze acțiunile unei fracțiuni proromane din Dacia 16 . Datorită politiciidiplomatice eficiente dusă de către romani,Dio Cassius putea să afirme:“...mulți daci trecuseră de partea lui Traian” 17 .De fapt, în toată perioada războaielor daco-romane (88,89,101- 102,105-106), romanii au știut să atragă de partea lor semințiile nord tracice, Traianavând cel mai mare succes în acest sens. Dar, așa cum o demonstrează istoria,acest succes de răsunet universal s-a întors până la urmă împotriva ImperiuluiRoman, contribuind la destrămarea lui 18 (fig. 10).Traian a știut să exploateze la maximum capturarea lui Decebal.Evenimentul crucial, capul lui Decebal, împreună cu tezaurul luat de la daci auconstituit argumentele de bază pentru a-și proclama victoria. Era conștient defaptul că dacă ar fi continuat lupta (pentru ocuparea celorlalte teritorii) ar fipățit ca Darius, de aceea s-a grăbit și s-a străduit să prezinte Romei, cu un fastdeosebit, această victorie. Argumentul amețitor a fost tezaurul lui Decebal 19 .Mulți cercetători au considerat cifra dată de către32scriitorii antici, pentru tezaurul dacic capturat de romani, ca exagerat, dar ei n-au ținut seama de istoria dacilor. Chiar Traian afirmase că Dacia (Sciția) a fostpentru prima dată cucerită, în istoria cunoscută până atunci. Trecutul dacilor senumăra în mii de ani, în acel moment, ei aduceau încă din neolitic tradițiispirituale, materiale și de organizare a vieții sociale prin care nici ImperiulRoman nu putea să se mândrească. Romanii abia în 533 î.e.n. își consolidauîmprejurimile Romei (Roma a fost constituită în 745), pe când geții, sciții șiagatârșii (strămoșii dacilor) au înfrânt în acea epocă cea mai mare oaste de până
- Page 1 and 2: AUREL BERINDEGENEZA ROMANITĂȚII R
- Page 3 and 4: GENEZAROMANITĂȚIIRĂSĂRITENEDin
- Page 5 and 6: aAARAC MIActa Arch HungActa MN Și
- Page 7 and 8: EAIVR= Enciclopedia Arheologiei și
- Page 9 and 10: SCIVSCIVASCLSCNscr. skr.SHA si.slav
- Page 11 and 12: Prin cercetarea de față am urmăr
- Page 13 and 14: et studio).14CAPITOLUL 1TEZE DESPRE
- Page 15 and 16: Dioclețian numește Sciția Mică,
- Page 17 and 18: popoarelor din nordul Dunării. In
- Page 19 and 20: următoarea idee: în lingvistică
- Page 21 and 22: dacilor” 44 .1.4. Școala lingvis
- Page 23 and 24: cu 49.649 de cuvinte, împărțite,
- Page 25 and 26: 1.5. Geneza traco-romanică a roman
- Page 27 and 28: obținut avantaje remarcabile, ocup
- Page 29: lapidar că Sciția a fost, pentru
- Page 33 and 34: eliberare a teritoriilor ocupate, c
- Page 35 and 36: Traian a crezut căprin opera lui d
- Page 37 and 38: mai târziu, în 123, a format Daci
- Page 39 and 40: dat în mare primejdie fiind atacat
- Page 41 and 42: conduce imperiul 87 de zile 44b .2.
- Page 43 and 44: introduc responsabilitățile colec
- Page 45 and 46: exterior, la Dunărea de Jos, se î
- Page 47 and 48: administrative, iar legiunile erau
- Page 49 and 50: dacilor 63 . Statul format din prov
- Page 51 and 52: Dar generalii care conduceau trupel
- Page 53 and 54: Fig. 19. Imperiul Roman, Dacia Rega
- Page 55 and 56: tendențios de către unele cercuri
- Page 57 and 58: Fig. 20. Hartă ce reprezintă prin
- Page 59 and 60: asigurat numai printr-o alianță c
- Page 61 and 62: moare pe neașteptate 108 .2.28. Di
- Page 63 and 64: morale erau păstrate de către o c
- Page 65 and 66: Considerăm că atunci, în acea no
- Page 67 and 68: 67Galeriu se stinge de o boală inc
- Page 69 and 70: Bizanț. La intrarea de sud a Helle
- Page 71 and 72: dezbaterilor. Decizii luate: Dumnez
- Page 73 and 74: Imperiului Roman.Constantin, iniți
- Page 75 and 76: 2.32. Valentinian I (364-375)Conduc
- Page 77 and 78: pricinuită de armata getogoților,
- Page 79 and 80: romană să aibă un caracter gener
Datorită războaielor îndelungate cu romanii, Decebal s-a găsit într-o
situație dificilă față de frații lui din formațiunile teritoriale înrudite cărora le
solicita ajutorul. A fost nevoit să demonstreze că ele “...nu aveau alt mijloc de
a-și salvgarda independența, că, unindu-se cu el, puteau spera să-i învingă pe
romani, în timp ce, dacă-1 lăsau să se lupte singur și să piardă din lipsă de
ajutoare, ruina se va atrage inevitabil și pe-a lor. Decebal a căutat aliați până în
îndepărtata Asie, la părți, care i- au trimis un detașament de cavalerie
(Troehner, 41, 9); dar dintre vecinii mai apropiați, nici unul, în afară poate de
sarmați, nu pare a fi răspuns apelului său” 11 . Dio Cassius ne arată că această
luptă diplomatică, pentru Decebal, era destul de dificilă deoarece: “... făcea
prăpăd printre cei care mai înainte vreme îi fuseseră potrivnici” 15 . Că Decebal
avusese greutăți datorită războiului “psihologic” impus de către romani ne-o
spune și Patsch (Der Kampf) când susține că Decebal a trebuit chiar să
lichideze acțiunile unei fracțiuni proromane din Dacia 16 . Datorită politicii
diplomatice eficiente dusă de către romani,Dio Cassius putea să afirme:
“...mulți daci trecuseră de partea lui Traian” 17 .
De fapt, în toată perioada războaielor daco-romane (88,89,101- 102,
105-106), romanii au știut să atragă de partea lor semințiile nord tracice, Traian
având cel mai mare succes în acest sens. Dar, așa cum o demonstrează istoria,
acest succes de răsunet universal s-a întors până la urmă împotriva Imperiului
Roman, contribuind la destrămarea lui 18 (fig. 10).
Traian a știut să exploateze la maximum capturarea lui Decebal.
Evenimentul crucial, capul lui Decebal, împreună cu tezaurul luat de la daci au
constituit argumentele de bază pentru a-și proclama victoria. Era conștient de
faptul că dacă ar fi continuat lupta (pentru ocuparea celorlalte teritorii) ar fi
pățit ca Darius, de aceea s-a grăbit și s-a străduit să prezinte Romei, cu un fast
deosebit, această victorie. Argumentul amețitor a fost tezaurul lui Decebal 19 .
Mulți cercetători au considerat cifra dată de către
32
scriitorii antici, pentru tezaurul dacic capturat de romani, ca exagerat, dar ei n-
au ținut seama de istoria dacilor. Chiar Traian afirmase că Dacia (Sciția) a fost
pentru prima dată cucerită, în istoria cunoscută până atunci. Trecutul dacilor se
număra în mii de ani, în acel moment, ei aduceau încă din neolitic tradiții
spirituale, materiale și de organizare a vieții sociale prin care nici Imperiul
Roman nu putea să se mândrească. Romanii abia în 533 î.e.n. își consolidau
împrejurimile Romei (Roma a fost constituită în 745), pe când geții, sciții și
agatârșii (strămoșii dacilor) au înfrânt în acea epocă cea mai mare oaste de până