Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

aristocrației greco-romane care prin folosirea limbii latine devenise arogantă și considera că i
se cuvine totul, sfidând poporul; grecii din Elada, erau și ei în aceeași situație ca tracoromanii;
206. a. Ambele maluri ale Dunării sunt trecute în administrația Formațiunilor nord
tracice; M. Constantiniu, Elemente romano-bizantine în cultura materială a populafiei
autohtone din partea centrală a Munteniei în secolele VI-VII e.n., în SCIV 17, 1966,4, p. 665-
667;
207. b. Focas de laînceput duce o politică strânsă cu Roma. Donează Panteonul
bisericii de la Roma. Are relații prietenești cu Papa de la Roma. 1 se ridică o columnă, la
distanță de 500 m de columna lui Traian, ca răsplată pentru faptele sale prin care a destrămat
din interior structurile unei societăți sclavagiste retrograde care făcuse mult rău Romei; A.
Randa, Faza traco-iliră din istoria imperială Romană, în N.T. An n, nr. 21, mai-iunie, 1976;
I. C. Drăgan, op. cit., p 239;
208. Istoria Imperiului Bizantin, p. 38-40; Charles Diehl, Istoria, p. 58-61;
209. DIVR, p. 278-284: “Etapa de desăvârșire a procesului de formare a
poporului român începe odată cu stabilirea slavilor pe teritoriul Daciei, către sfârșitul sec. VI.
Slavii instalați în Dacia aparțineau grupului sclavinilor. Acești slavi au invadat toată
Peninsula Balcanică”. Această interpretare subiectivă domină toată istoriografia românească.
Bazându-se pe teza lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene;
210. Dacă ar fi existat o invazie atunci trebuia să fi fost a avarilor. Nici un scriitor
nu consemnează o invazie a slavilor: Pseudo-Caesarios din Nanziaz, Menander Protector,
Teophilact Simoctta, Pseudo-Mauricius, Theofanes Confesor, etc. în epocile respective n-a
existat numele etnic de slav în înțelesul fixat îh secolul al XIX-lea. Sclavii erau robii
pământului; erau băștinașii, poporul de la sate;
211. Focas distruge structura societății sclavagiste și descătușează forțele active
din societate, care echilibrează viața socială și stabilitatea imperiului pentru încă 600 de ani.
212. a. Hans Riehl, Migrafia popoarelor, Munchen, 1988, Istvân B6na, Imperiul
hunilor, Stuttgard, 1991, s-a ajuns la aprecieri de felul: “Atila a creat pentru moment un
imperiu ce se întindea de la Caucaz până la Rin, de la Marea Baltică până la Marea
Mediterană”; lens Beter Behrend, Eike Schmitz, Hunii iau cu asalt Europa, C.f. Enigmele
istoriei, 1999, p. 141-180. De fapt hunii erau o ceată de mercenari călăreți instruiți pentru
atacuri scurte pentru jaf. Aveau un singur conducător fără aristocrație sau clanuri când
conducătorul a dispărut călăreții s-au împrăștiat. Hunii nu urmăreau cotropirea și supunerea
altora, când în expedițiile din Apus și-au fixat acest obiectiv au fost bătuți și s-au destrămat;
213. b. EAIVR, II, p. 227, col 1 și 2; S. Brezeanu, op. cit., p .43-49;
214. DIVR. P. 323, Heracliu rămâne administratorul reformelor radicale realizate
de către Focas;
215. I. Bamea, în RESEE, 7, 1969, 1, 28: De fapt autoadministrarea unor teritorii
s-a născut spontan, în timpul revoluției populare condusă de Focas. împăratul numise numai
comandantul ținutului subordonat Constantinopolului, care de regulă era militar, reformele lui
Heracliu, Constantin al IV-lea și Justinian al II-lea au generalizat de fapt reformele realizate
în Peninsula Balcanică dc către Focas;
325
216. G. Ostrogosky, Histoire, p. 121-142; Heracliu trăia în Africa de nord unde
receptase cu multe rezerve revolta populară și militară condusă de Focas. Aristocrația speriată
părăsise în grabă Peninsula Balcanică aducând știri alarmiste, care produceau panică și derută.
La urcarea pe tron, spre mirarea lui, Heracliu găsise în Tracia, Macedonia, Scythia, Tesalia,
Epir, Dardania, Moesia, Illiria în toată Peninsula stabilitate economică, o formă de organizare