Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

noastre; Edward Gibbon, Istoria, H, p. 201-212;
321
170. DVIR, p. 43; Jordanes, Getica', I. Bona, Imperiul hunilor, 1991; Exagerările
despre „Imperiul” hunilor se fac mai mult în secolul al XX-lea;
171. Socrates, Hist. VII, 18, 23; Jordanes, Getica, 45; ECR, p. 105
172. G. Ostrogorsky, Histoire, 183-194, 204-206, 230-233, 268-187; Istoria
României, I, 1960, p. 759; ECR, p. 426; Imperiul Romano-Trac, p. 102-109;
173. EAIVR, H, p. 306-307; Imperiul Romano-Trac, p. 104;
174. ECR, p. 826-827; E. Stein, Histoire, I, p. 358-364; Imperiul Romano- Trac,
p. 104-108;
175. ECR, p. 545-546;
176. Jordanes, Getica, ECR, p. 545-546;
177. ECR, p. 761;
178. ECR, p. 545-546; Imperiul Romano-Trac, p. 106-107;
179. Istoria Imperiului Bizantin, p. 21; Imperiul Romano-Trac, p. 114-
116;
180. DID, II, 409-414; C. Scorpan, în Pontica, 11, 1978; Imperiul Romano- Trac,
p. 133-139;
181. Istoria Imperiului Bizantin, p. 22; DIVR, p. 33; în Constituția lui Anastasius,
în anul 500, decreta transformarea micilor proprietari de pământ în sclavi devenind „sclavi
pământului pe care s-au născut și pe care n-aveau dreptul să-l părăsească: DID, n, p. 412-448;
E. Stein, Histoire, n, p. 207-208; Cod. lust., H, 48, 19, 23;
182. C. Capizzi, L'imperatore Anastasis 1 (491-518), Roma, 1956; Vitalian a
profitat de starea de nemulțumire generală a țăranilor a sclavilor pământului care s-au revoltat
și s-a rupt de sub tutela imperiului refuzând să mai plătească birurile: Marcellianus Comes,
Cronica, Cf. Fontes, II, p. 359-370. Grupuri de sclavi treceau Dunărea și se atașau celor din
sud; se alăturau lui Vitalian; toți erau de același neam;
183. EAIVR, I, p. 68, col. 1-2;
184. Istoria Imperiului Bizantin, p. 24-25; DID, II, 414-415; DIVR, p. 351- 352;
Imperiul Romano-Trac, p. 144-153;
185. Procopius din Caesarea, Istoria secretă, București, 1972; Imperiul Romano-
Trac, p. 153-214;
186. Istoria Imperiului Bizantin, p. 25-26; Charles Diehl, Imperiului Bizantin,
Craiova, 1999, p. 35-40; Idem, Figuri bizantine, II, p. 355-384;
187. Istoria Imperiului Bizantin, p. 26-27; E. Stein, Histoire, II, p. 402-417; ECR,
p. 229; Charles Diehl, Istoria, p. 48-51;
188. Ibidem, p. 27; Procopius din Caesarea, Despre Zidiri, Cf. Fontes
p. 459-471;
189. Se revitalizează comerțul cu aur, fier, sare în special; Câmpia Dunării devine
grânarul Bizanțului; Edward Gibbon, Istoria, n, p. 225-271;
190. Istoria Imperiului Bizantin, p. 30-32; Charles Diehl, Istoria, p.
41-45;
191. lustinian fidel politicii sale sociale prevedea în Pragmatica Sancțiune
reîntoarcerea colonilor și sclavilor, eliberați de regele ostrogot Totila, la vechii lor stăpâni;
189a. PseudoCaesarios din Naziaz, Cf. Fontes, n, p. 483; Procopius din Caesarea,
Despre războaie, Cf. Fontes, II, p. 449, descrie comportamentul cetelor de sclavi care prădau
pe cei bogați „Sclavii pe cei care-i prindeau nu-i omorau cu paloșul, sau cu lancea, sau vreun