Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oiteanu, Steucturi teritoriale politice românești în spațiul
carpato-danubiano-pon- tic în secolele VIII-XI, în RI, 2, 1979, p. 285-308; AR 1st. Rom.
2001, H, p. 205-218;
92. Istoriografia românească a fort angajată în ultimii 150 de ani, mai mult, în
argumentarea continuității daco-românilor la nordul Dunării ca ripostă la ofensiva teoriilor
elaborate, în special, cu scopul destrămării României. România era singurul stat format din
romanitatea răsăriteană, prin dispariția lui s-ar fi anihilat pentru totdeauna etnia romanității
răsăritene. în această situație era și normal ca cercetările să se concentreze asupra romanității,
care trebuia apărată și mai puțin asupra clarificării cum s-a ajuns să se susțină că elementul
slav este masiv reprezentat în structura idiomului romanității răsăritene și nu cel autohton
tracic;
316
93. A. Bodor, Emperor Aurelian and the Abandonment of Dacia, in
Dacoromania, I, 1973, p. 29-40, cu toată bibliografia;
94. E. Chrysos, Von der Răumung der Dacia Traiana zur Entstehung der Gothia,
in Bonner Jahrbuch, 1992, p.175-191; D. Benea, op. cit. 1996, p. 17-19;
95. D. Benea, Dacia sud-vestică in secoleleIII-IV, 1996, p. 39-41: „semințiile
sarmatice, gotice, carpatice nu s-au putut stabili pe teritoriul provinciei nord dunărene, în
condițiile în care în ultimele decenii ale veacului al Hl-lea și primele ale secolului al TV-lea
Imperiul roman s-a opus din rațiuni economice, sociale, militare. Fosta Dacie era un Vorland
pentru Moesia Prima, Dacia Ripensis și chiar Moesia Secunda... nu poate fi dovedită prezența
pe teritoriul fostei provincii Dacia a goților și nici a vreunei seminții barbare, așa cum a
încercat, mai nou, să demonstreze E. Chrysos” (p. 41);
96. Imperiul avea nevoie în primul rând de economia Daciei traiane: grâne, fier,
sare, aur, animale, produse agricole și meșteșugărești, relațiile comerciale extinzându- se și cu
Formațiunile teritoriale politice ale dacilor liberi: N. Gostar, Situația Daciei după 271 e.n. în
ĂSTUI, SN, 1ST., 10,1964, p. 56-66; idem, vămile Daciei, în SCIV, 2, 1951, p. 165-182; V.
Mihăilescu-Bărliba, Circulația monetară la triburile libere de la răsărit de Carpați (sec. II-
1V), în MA, 2, 1970, p. 281-334; L. Ion iță, Unele probleme privind populația autohtonă din
Moldova, sec II-V e.n., în Crisia, 2, 1972, p. 183- 198;
97. Se voia imprimarea în subconștient a ideii că această zonă carpatică a fost
supusă unor invazii masive succesive care pur și simplu decimau totul. în atenție era numai
Dacia traiană și nu se realiza o privire de ansamblu asupra teritoriilor tracice din centrul, estul
și sud-estul Europei; se concentrase și timpul și spațiul în această zonă: vezi Alexandru Pele,
„ Vidul demografic"; fi matematica, Oradea, 1998, p.41-60;
98. N. Branga, Urbanismul Daciei romane, Timișoara 1980; C. Bucur, Moara de
apă in Dacia romană in lumina descoperirilor arheologice, în Cibinium, 1974- 1978, p. 183-
198; V. Cristescu, Viața economică a Daciei romane, Pitești 1929; N. Gudea, Contribuții la
istoria economică a Daciei romane in Apulum, 16, 1978, p. 135-147; M. Macrea,
Organizarea provinciei Dacia, în AMN, 3, 1966, p. 121, 150; C. C. Petolescu, Relațiile
economice ale Daciei romane, în RI, 34, 1981,4, p. 703-713; D. Tudor, Orașe, târguri și sate
in Dacia romană, 1968; AR 1st. Rom. 2001, II, p. 205-257;
99. G. Bak6, Date cu privire la structura socială a carpilor din secolul al III-lea
pe baza analizei planului arheologic al cimitirului de la Poenești, în SCIV, 17, 1976, 1, p. 33-
41; Gh. Bichir, Dacii liberi in secolele II-IVe.n., în RI, 33, 1980, 3, p. 443-469; N. Gostar,
Situația Moldovei in timpul stăpânirii romane in SAI, 19, 1972, p. 79-87; Gh. Bichir, Dacii
liberi din nordul Daciei; Mircea Ignat, Spațiul nord-est carpatic in secolele I-III d. Hr.;