Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

1995, p. 149-170;
85. A. Bodor, în Studica historic a, 1972, 1, 3-15; A. Aricescu, în SCIV, 24,
1973,3, 485-595, J. Lafaurie, în BSFN, 29,1974,2, p. 517-525; Gh. Poenaru-Bordea, în SCN,
6, 1975, 69-106; B. Mitrea, în Oltenia, 4, 1982, p. 97-106; Estiot, în TM, 5, 1983, p. 9-115;
Edward Gibbon, Istoria I, p. 206-208;
86. R. Roesler, Rumâniche studien, Unterschungen zur âlleren Geschichte
Rumănies, Lepzig, 187, bazându-se pe teoria lingvisticii slave, referitor la geneza romanității
răsăritene, contestă formarea dacoromânilor la nordul Dunării;
87. Gh. Barițiu, Teoria lui Roesler despre originea românilor combătută fi
înfrântă în Transilvania, 9, 1876, p. 214-220; D. Onciul, Teoria lui Roesler. Studii asupra
stăruinței românilor în Daci Traiană de A. D. Xenopol, în CI, 19 (1885-1886), reprodusă în
Scrieri istorice, I, B, 1968, p. 131-200; A. D. Xenopol, Teoria lui Roesler. Studii asupra
stăruinței românilor în Dacia traiană, Iași, 1884. Ideea formării
315
dacoromânilor la sud de Dunăre, teza slavă despre geneza romanității răsăritene, este
vehiculată și în prezent. Se va pune capăt, pentru totdeauna, numai dacă se va dovedi că teza
elaborată de către lingvistica slavă privind geneza romanității răsăritene este eronată, că se
bazează pe interpretări false;
88. Dacii, mai mult sau mai pu(in romanizati, dacoromânii au rămas pe loc:
EAISR, II, p. 23-24; N. Gostar, Situația Daciei după anul 271 e.n., în ĂSTUI, SN, 1st., 10
1964, p. 55-86; E. Chirilă, N. Gudea, Economie, populație și societate in Dacia postsureliană
(275-380e.n.), în AMP, 6, 1982, p. 123-140; N. Gudea, Câteva aspecte și probleme ale
romanizării in Dacia, în SCIVA, 25, 1974, 4, p. 497-515; A. Bejan, Evoluția societății
postromane și românești din Banat in secolele III/IV-XIV. Repere evolutive fundamentale, în
SIB, XVI, 1992, p. 127-150; D. Benea, op. cit. , 1996, p. 190 nota 16;
89. Guvernarea lui Maximinus Trax (235-238) a fost populară și a avut un
caracter puternic antiaristocratic: ECR, p. 480;
90. Historia Augusta, Vita Probii, 13, 9, relatează campania împăratului Probus
în vestul imperiului când aduce sub ascultare Gallia și Germania luând măsuri asemănătoare
cu cele luate de Aurelian. La granița imperiului formând zone tampon, un Vorland pentru o
mai bună protejare a graniței. Relațiile economice, politice și militare erau pe primul plan; R.
Vulpe, Considerații istorice în jurul evacuării Daciei de către Aurelian, în SAI, 23, 1973, p.
515-urm; D. Benea, op. cit., p. 17;
89a. Federația carpo-getogotică s-a apropiat sincer de Aurelian văzând cum se
realizează unele teluri pentru care luptaseră peste 150 de ani. Iar Aurelian era conștient de
faptul că odată ce va fi înlăturată cauza conflictelor se va realiza o conciliere între cele două
foițe. A fost primul mare pas realizat de către Imperiu, care va duce până Ia urmă, la
apropierea celor două popoare tracic și romanic; Martin Hochmeister, Die Geschichte von
Siebenbilrgen in Abend Untechaltangen, Sibiu, 1794, p. 62,
89b. AR 1st. Rom. 2001, H, p. 165-204;
91. D. Protase, Problema continuității in Dacia in lumina arheologiei și
numismatice, București 1966; L. Mărghitan, O importantă contribuție privitoare la problema
continuității dacilor în provincia nord dunăreană întemeiată de Traian, în Sargeția, 14, 1979,
p. 133-136; L. Winkler, în SCIVA, 25, 1974, 4, p. 497-515; I. Chițescu, Permanență și
unitate în istoria poporului român în secolele III-XIV, în RI, 31, 19, 1978, 7, p. 1177-1189;
M. Marcu, Unele date privind practicarea meșteșugurilor în așezările daco-romane din sudestul
Transilvaniei, în SCIVA, 31, 1, 1980, 3, p. 365-378; A. Bejan, Banatul în secolele TV-