Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
1974, p. 147-157, Edward Gibbon, Istoria, I, p. 172-180; AR 1st. Rom. 2001, II, p. 94;61. MID, p. 148-152, Zosimos, II, 45, 1; 55, 3; AR 1st. Rom. 2001, II, p. 94-95;62. MID, p. 153-155; ECR, p. 799; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 181-182;63. Persistenta, ritmicitatea și forța atacurilor dacilor liberi dovedeau mai multdecât niște atacuri “barbare” bine organizate, ele conturau existența unui “stat major” caredupă un plan strategic bine gândit dirija totul. Se conturase foarte clar că atacurile urmăreaunu numai o revanșă ci și destabilizarea Imperiului, Edward Gibbon, Istoria, 1, p. 182-186; AR1st. Rom. 2001, H, p. 95-96;64. SHA, Vita Gallieni; ECR, p. 167-168; E. Mani, L’Impero di Gallieno, Roma,1949; R. Vulpe, în STCI.H, 1969, p.157-171; VI. Iliescu, în SCIV, 22, 1971,3, p. 425-441; V.Barbu, în SCIV, 24, 1973, 1, p. 27-54; D. Tudor, Figuri de împărați romani, II, București,1974, p. 261-293; C. Petolescu, în Thraco-Dacia, 5, 1984, 1-2, p. 18-192; ECR, p. 346;DIVR, p. 291-292; MID, p. 153-160; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 192-197;65. SHA, Triginta Tyrani, 10; J. Fitz, Ingenus et Regalianus, Collection, Latomus,v. 81, Bruxelles, 1960; ECR, p. 387; MID, Ingenus fi Regalianus, p. 178-186;66. J. Fitz, Les antonniani, des legions de Gallien, melanges d 'archeologie,d’epiggraphie et d’histoire offerts ă Jeromecarcopino, Paris, 1966, p. 363-365, arată 313că Legiunea XK-i Gemi na a susținut pe Regalianus în 258; V. Moga,Din istoria militară aDaciei romane, Legiunea XIIIGemina, Cluj-Napoca, 1988,p. 29, observă o schimbare decomandă în ierarhia superioară a unității de la Apulum; ECR, 451; D. Benea, Din istoriamilitară a Moesiei Superior fi a Daciei, Cluj-Napoca 1983, p.72-75;1.1. . I. Russu, Elemente traco-getice în Imperiul Roman și în Byzantinum,București, 1976; idem, Daco-gefii în Imperiul Roman, 1980; Ion Pachia Tatomirescu,Dacoromănia lui Regalian, Timișoara, 1998, p. 26-40; D. Benea, op. cit. p. 72;66. SHA, Gallieni; MID, p. 153-160;67. SHA, Gallieni, 13, 6; D. Tudor, în Historia, 14, 1965, p. 373-380; DID, H, p.255-261; M. Macrea, Viața, p. 443-456; V. Barba, în SCIV, 24,1973,1,27-53; V. Pavel, înApulum, 14, 1976, p. 73-96;68. EAIVR, p. 319; R. Vulpe, DID, LI, passim.; ECR, p. 200; Edward Gibbon,Istoria, I, p. 198-203; AR 1st. Rom. 2001, II, p. 96-97;69. EAIVR, p. 139-140; MID, p. 183-184, Originea și personalitatea împăratuluiAurelian; MID, p. 184-188, înfruntarea dintre Aurelian și regina Palmiriei; D. Tudor, Figuride împărați romani, III, București, 1975, p. 5-32; ECR, p. 117-118; AR 1st. Rom. 2001, n, p.97;70. EAIVR, p. 15-20. Dacia romană nu s-a rupt de sub dominația romană prinlupte pornite din interior sau exterior, ruperea s-a datorat declarației de autonomie afirmată în258 de către Regalianus cu sprijinul legiunilor (Legiunea a X-a Gemina, Legiunea a Xll-aGemina. Legiunea a XTV-a Gemina ). Legiunea a XHI-a Gemina se afla la Apulum, cuunități cantonate în Durostorum, Moesia, Pannonia, Noricum, în toate provinciile de peDunărea Mijlocie. De aceea izvoarele antice se exprimă extrem de concis în privința pierderiiDaciei romane în timpul lui Regalianus, fără să se contrazică, cu diferite nuanțe: AurelisVivtor și Orosius “Dacia a fost pierdută sub Gallienus iar Eutropius și Rufius Festus spunacelași lucru “arnissa est” doar că Eutropius mai spune “sublato exercitu et provincialibus” s-au retras provincialii, cetățenii romani să nu rămână în mâna barbarilor “ne multi civesRomani barbaris traderentur”. Jordanes pune pierderea Daciei romane tot pe seama luiGallienus iar în timpul lui Aurelian retragerea legiunilor “evocatis... legionibus”: Eutropius, 8,5,1; Rufius Festus, 8, 4; Jordanes, Getica, 217. în Historia Augusta se arată că Aurelian a
retras și armata și provincialii romani; “sublato exercitu et provincialibus”(SHA, IstoriaAugusta, Vita Divi Aureliani, 39). Dacia romană, Illiria și Moesia și-au declarat autonomia în258, așa cum făcuseră și provinciile Gallia, Pannonia, Egipt etc. Ele au rămas juridic în cadrulImperiului roman dar cu autonomie proprie până la Aurelia; VI. Iliescu Zu Eutropius, IX, 15,1, în Revue Roumanie linguistique, XV, 1970, p. 193-200, remarcă termenul arnissa “pierde”“pierdută” în epoca lui Gallienus și intermittere “înceta, a suspenda” în timpul lui Aurelian:D. Benea, op. cit. , p. 19-23;71. VI. Iliescu, Părăsirea Daciei în lumina izvoarelor literare, în SCIV, 1971, 3,p. 425-442; A. A. Bodor, împăratul Aurelian și părăsirea Daciei, în Sc. Hist., 1, 1972, p. 3-16; R. Vulpe, Considerații istorice în jurul evacuării Daciei de către Aurelian, în SAI, 23,1973, p. 5-15; D. Benea, op. cit., p. 32-34;72. a. Eutropius, 8, 5, l;Rufius Festus, 8, 4; Jordanes, Getica, 217; Istoria Augusta,Vita Divi Aureliani, 39; VI. Iliescu, Evocatis exinde legionibus zu lordanes, Rom. 217, înStudii clasice, XIV, 1972, p. 175-191;31473. b. Zosimus; I, p. 45; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 201-203;74. a. Edward Gibbon, Istoria, p. 206-207; Hist August., p. 222; Eutropiu, IX, 15,9, Sextus Rufus, c. 8; Lactanitius, De Mart. Persec., c. 9;75. b. Cil, m, 7586, 12456; Aurelian primește epitetul de Carpicus Maximus și peacela de Gothicus Maximus. în anul 272, înainte de plecarea în Orient, realizează alianța cucarpo-getogoții, renunțarea de drept la Dacia Traiană și retragerea completă a legiunilor dinnordul Dunării; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 204-207;76. SHA, VițaDivi Aureliani, 22, 3; Eutropius, 4, 131,1;M. Gudea, LimesulDaciei romane de la Traianus la Aurelianus, în AMP, 1, 1977, p. 97-113; Refacerea vechilorhotare însemna că Illiria și Moesia fuseseră aduse la granița Dunării, li se luase autonomia;AR 1st Rom 2001, p. 260-267;77. H. Vetters, Dacia Ripensis, Wien, 1950; D. Tudor, Contribuții privitoare laarmata Daciei Ripensis, SCIV, XI, 2, 1960, p. 355; V. Velkov, Ratiaria eine rd midche Stadtin Bulgarien, Eirene, V, 1966, p. 155-175; C. Vlădescu, Cercetări recente asupra limesuluidunărean în Moesia, SMMIM, 4-5,1972. P. 14-62; AR 1st. Rom., II, p. 259-267: RetragereaAureliană;78. D. Benea, Dacia sud-vestică, p. 26: de deplasat s-au deplasat puțini ca număr,nu este atestat epigrafic nicăieri în Dacia Ripensis “dacă pentru provincialii nord-dunăreni s-au acordat loturi din agerpublicus sau nu”; Organizarea de către Aurelian a retragerii romanedin nordul Dunării, p. 25-27;79. SHA, Istoria Augusta, Vita Divi Aureliani, 39; Eutropiu, 8, 5, 1;80. EATVR, n, p. 20; Dacia Ripensis “Dacia de la malul Dunării”; D. Tudor, Or,p. 461-453; D. Benea , op. cit. 25-27: Organizarea de către Aurelinus a retragerii romane dinnordul Dunării; Aurelian mai realizează și “Dacia din interior” în sudul Dunării numită DaciaMediteranea: EATVR, n, p.20, col. I;81. D. Benea, op. cit., Organizarea de către Aurelian a retragerii romane dinnordul Dunării, p. 25-26; D. Tudor, Romanii în Dacia; 1969, p. 74-75;82. MID, Autonomia Daciei, p. 189-198; MID, Federația carpilor, p. 171- 174;D. Benea, op. cit., Retragerea administrației romane din Dacia, p. 2783. MID, înfruntarea dintre Aurelian fi regina Palmiriei, p. 184-186; EdwardGibbon, Istoria I, p. 222-225;84. Eutropius, IX, 15,136; D. Benea, Dacia în timpul lui Aurelian, București,
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265 and 266: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 267 and 268: când s-au cristalizat disputele hr
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271 and 272: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 273 and 274: asemănătoare cu cea a anților, c
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
- Page 333 and 334: 63. R. Todoran, op. cit., p. 14 și
- Page 335 and 336: etnogeneza românească; LI. Russu,
- Page 337 and 338: 15. Așa se explică păstrarea unu
- Page 339 and 340: (Raport la cel de-al II-lea Congres
- Page 341 and 342: izolarea ei în continuare ar aduce
- Page 343 and 344: 20. A. Bejan, Banatul în secolele
- Page 345 and 346: aprovizionările;... vor fi sechest
- Page 347 and 348: 49. Lingvistica slavă argumenteaz
retras și armata și provincialii romani; “sublato exercitu et provincialibus”(SHA, Istoria
Augusta, Vita Divi Aureliani, 39). Dacia romană, Illiria și Moesia și-au declarat autonomia în
258, așa cum făcuseră și provinciile Gallia, Pannonia, Egipt etc. Ele au rămas juridic în cadrul
Imperiului roman dar cu autonomie proprie până la Aurelia; VI. Iliescu Zu Eutropius, IX, 15,
1, în Revue Roumanie linguistique, XV, 1970, p. 193-200, remarcă termenul arnissa “pierde”
“pierdută” în epoca lui Gallienus și intermittere “înceta, a suspenda” în timpul lui Aurelian:
D. Benea, op. cit. , p. 19-23;
71. VI. Iliescu, Părăsirea Daciei în lumina izvoarelor literare, în SCIV, 1971, 3,
p. 425-442; A. A. Bodor, împăratul Aurelian și părăsirea Daciei, în Sc. Hist., 1, 1972, p. 3-
16; R. Vulpe, Considerații istorice în jurul evacuării Daciei de către Aurelian, în SAI, 23,
1973, p. 5-15; D. Benea, op. cit., p. 32-34;
72. a. Eutropius, 8, 5, l;Rufius Festus, 8, 4; Jordanes, Getica, 217; Istoria Augusta,
Vita Divi Aureliani, 39; VI. Iliescu, Evocatis exinde legionibus zu lordanes, Rom. 217, în
Studii clasice, XIV, 1972, p. 175-191;
314
73. b. Zosimus; I, p. 45; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 201-203;
74. a. Edward Gibbon, Istoria, p. 206-207; Hist August., p. 222; Eutropiu, IX, 15,
9, Sextus Rufus, c. 8; Lactanitius, De Mart. Persec., c. 9;
75. b. Cil, m, 7586, 12456; Aurelian primește epitetul de Carpicus Maximus și pe
acela de Gothicus Maximus. în anul 272, înainte de plecarea în Orient, realizează alianța cu
carpo-getogoții, renunțarea de drept la Dacia Traiană și retragerea completă a legiunilor din
nordul Dunării; Edward Gibbon, Istoria, I, p. 204-207;
76. SHA, VițaDivi Aureliani, 22, 3; Eutropius, 4, 131,1;M. Gudea, Limesul
Daciei romane de la Traianus la Aurelianus, în AMP, 1, 1977, p. 97-113; Refacerea vechilor
hotare însemna că Illiria și Moesia fuseseră aduse la granița Dunării, li se luase autonomia;
AR 1st Rom 2001, p. 260-267;
77. H. Vetters, Dacia Ripensis, Wien, 1950; D. Tudor, Contribuții privitoare la
armata Daciei Ripensis, SCIV, XI, 2, 1960, p. 355; V. Velkov, Ratiaria eine rd midche Stadt
in Bulgarien, Eirene, V, 1966, p. 155-175; C. Vlădescu, Cercetări recente asupra limesului
dunărean în Moesia, SMMIM, 4-5,1972. P. 14-62; AR 1st. Rom., II, p. 259-267: Retragerea
Aureliană;
78. D. Benea, Dacia sud-vestică, p. 26: de deplasat s-au deplasat puțini ca număr,
nu este atestat epigrafic nicăieri în Dacia Ripensis “dacă pentru provincialii nord-dunăreni s-
au acordat loturi din agerpublicus sau nu”; Organizarea de către Aurelian a retragerii romane
din nordul Dunării, p. 25-27;
79. SHA, Istoria Augusta, Vita Divi Aureliani, 39; Eutropiu, 8, 5, 1;
80. EATVR, n, p. 20; Dacia Ripensis “Dacia de la malul Dunării”; D. Tudor, Or,
p. 461-453; D. Benea , op. cit. 25-27: Organizarea de către Aurelinus a retragerii romane din
nordul Dunării; Aurelian mai realizează și “Dacia din interior” în sudul Dunării numită Dacia
Mediteranea: EATVR, n, p.20, col. I;
81. D. Benea, op. cit., Organizarea de către Aurelian a retragerii romane din
nordul Dunării, p. 25-26; D. Tudor, Romanii în Dacia; 1969, p. 74-75;
82. MID, Autonomia Daciei, p. 189-198; MID, Federația carpilor, p. 171- 174;
D. Benea, op. cit., Retragerea administrației romane din Dacia, p. 27
83. MID, înfruntarea dintre Aurelian fi regina Palmiriei, p. 184-186; Edward
Gibbon, Istoria I, p. 222-225;
84. Eutropius, IX, 15,136; D. Benea, Dacia în timpul lui Aurelian, București,
Change language