Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

deduce ce s-ar fi întâmplat. Agatârșii și sciții n-au fost puși față în față ca dușmani ci sunt
prezentați ca forțe importante, ca popoare înrudite care au luptat pentru apărarea hotarelor
folosindu-se de tactica cea mai adecvată; B. P. Hasdeu, Podul lui Dariu pe Dunăre, în ICR, p.
332; AR 1st. Rom. 2001,1, p. 451-454;
8. V. Culică, Un relief de plumb privitor la luptele împăratului Traian pentru
cucerirea Daciei, în SCIV, 28, nr. 4, 1972, p. 651-659; E. Cizek, Epoca lui Traian, 1980;
ECR, p. 773-774; D. Tudor, Decebal și Traian, 1980; A. Ubicini, Les origines de l'histoire
roumaine, Paris, 1886, în Anale de istorie, XXVI, 2,1980, p. 68-73; cap. H, Dacia sub romani
(161-274); AR ist. Rom. 2001,1, p. 688-690;
9. După victoria, în războaiele cu pariții, s-a prezentat în fața Romei cu tronul de
aur capturat;
10. Dacii coborau iarna cu turmele de oi în Câmpia Tisei și a Banatului
distrugând covorul de iarbă, lasigii erau crescători de vite comute și herghelii de cai și nu le
convenea această pierdere. De aici tratative între conducătorii celor două neamuri înrudite și
cum oierii nu respectau uneori înțelegerile se iscau “certuri”. Romanii au știut să valorifice
contradicțiile în favoarea lor;
11. A. Bodor, Contribuții la problema cuceririi Daciei, în AMN, 1, 1964, p. 137-
162; Dio Cassius, LXXVn, 11, 1; N. Macrea, Viața în Dacia Romană, București, 1969, p.
251-289;
12. Istoria militară a poporului român, I, p. 171; A Ubicini Les origines de 1'
histoire Roumains, Paris, 1886, p. 68; Florin Constantin, în Lupta întregului popor”, I, 1984,
p. 92-93;
13. Carlo Troya, Storia d‘Italia del Medio Evo, v. I, 1839, p. 570; MID, p. 91
14. . Dio Cassius, LX VIII, 11, 1;
15. Idem; LX VEI, 11,2;
310
16. C. Patsch, Der kampf um den Donaunaum unter Domitian und Traian,
Leipzig, 1937, p. 56-59;
17. Dio Cassius, LXVIII, 11, 1;
18. Istoria militară, I, p. 187-203, Lupta de rezistență a poporului dac împotriva
ocupației romane, p. 203-207: Dacia liberă în lupta împotriva expansiunii străine; V.
Cristescu; Istoria militară a Daciei romane, București, 1937; D. Tudor, Răscoale fi atacuri
"barbare" în Dacia romană, 1957;
19.1.1. Russu, Comorile regelui Decebal, în “Sargeția” 4, 1966, p. 97-106; MID,
p. 48-52;
20. Herodot, Istorii', IV, 93, Fontes, I, 47-49,
21. Civilizația arhaică europeană a cunoscut exploatarea aurului cu mii de ani
înaintea erei noastre din râurile aurifere ale Daciei;
22. Herodot, Istorii, IV, 104;
23. DIVR, Traianus, p. 581-582; MID, p. 90-97; D. Tudor, Răscoalele', N.
Gudea, Sistemul defensiv al Daciei romane, în Apulum, XII, p. 182-193;
24. a. J. Trynkowski, Urmările demografice ale cuceririi Daciei de către romani,
în Acta MN, 13, 1976, p. 81- 88; H. Daicovici, Dacia, p. 332-333; Romanii au procedat la fel
în Egipt și Britania când au destrămat centrele spirituale de la Teba și Stonehenge;
25. b. După desfășurarea evenimentelor se poate deduce că o parte s-au așezat în
zona Buzăului, unde exista un centru religios monahal, o altă parte s-a îndreptat spre un loc
mai protejat, spre nord, spre Scandinavia, unde se găsesc urme în folclor, în tradiții populare,