Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

1. Istoria României, I, București, p. 191; V. Pârvan, Getica, O protoistorie a
Daciei, 1926; M. Rusu, Metalurgia bronzului din Transilvania la începutul Hallstattului, Iași,
1972; T. Bader, Epoca bronzului în nord-vestul Transilvaniei, Cultura pretracică fi tracică,
București, 1978; D. Berciu, Contribuții Ia problemele neoliticului în România în Lumina
noilor cercetări, 1961; Idem, Zorile istoriei în Carpați fi la Dunăre, 1966; VI. Dumitrescu;
Necropola de incinerație din epoca bronzului de la Cârna; București, 1961; K. Horedt,
Afezarea fortificată de la Sighetul Marmației, Baia Mare, 1966; B. Hăsel, Beitrâge zur
Chronologik der mittleran Bronzezeit im Karpatenbecken, I-II, Bonn, 1968; J. Hampel, A
bronzkor emlekei Magyarhonban, Budapest, I (1886), II (1896); M. Gimbutas, Bronze age
cultures in Central and Eastern Europe, The Hahue, 1965; I. Paul, Cu privire la contribuția
substratului neo-eneolitic la formarea civilizației Bronzului tracic pe teritoriul românesc, în
RMM-Muz, 4-5,1980, p. 17-33; S. Morintz, P. Roman, Asupra perioadei de trecere de la
eneolitic la epoca bronzului la Dunărea de jos, în SCIV, 21, 1968, 4, p. 553-571; S. Morintz,
Sfârfitul epocii bronzului fi începutul epocii fierului în spațiul carpato-balcanic, RI, 27/8,
1974, p. 897-908; N. Ursulescu, Dacia în cadrul lumii antice, Iași, 1992, p. 12-18.
2. Herodot, Istorii, IV, 93; Pseudo-Scymnos, Descrierea pământului Fontes, I,
171; Strabo, Geografia, fontes, I, p. 225-239; Pliniu cel Bătrân Istoria naturală, Fontes, I, p.
535-537; Dio Cassius, Istoria romană în Fontes, I, p. 671-673; Ptolemeu, îndreptar geografic,
Fontes, I, 535-537; Dio Chrisostomos, Discursuri, Fontes, I, p. 449; G. D. Iscru, Geto-dacii,
Națiunea matcă din spațiul Carpato-Danubo-Balcanic, București, 1995, p. 19-28, 51-54; M.
Opperman, Tracii între arcul carpatic fi Marea Egee, București, 1998; 1.1. Rusu, Illirii,
1969; AR 1st. Rom. 2001 I, Dacia înainte de romani, p. 399-444;
3. Pliniu cel Bătrân, Istoria naturală, Fontes, I, p. 40; Herodot, Istorii, Fontes, I,
p. 47-49; Apian, Istoria romană, Fontes, I, p. 59; Dio Cassius, Istoria romană, LI, 22,6
“Dacii locuiesc pe ambele maluri ale Istrului. Cei de dincolo (de Istru) poartă numele de daci,
fie că sunt geți, fie că sunt traci din neamul tracilor”; Tucidide, Istorii, Fontes, I, p. 75 “geții
peste care dai dacă treci munții Haemus”; AR 1st. Rom.2001 1, p. 417-429;
4. Pliniu cel Bătrân, Istoria naturală; Fontes, I, 545; Strabon Geografia, Fontes,
I, p.225-227; Pompponius Mella, Descrierea pământului, Fontes, I, p. 231; Ptolemeu,
îndreptar geografic, Fontes, I, p. 535-557;
5. Herodot, Istorii, IV, 99; Dio Cassius, Istoria romană, LXXV, 31, numește sciți
pe geți și daci; Criton, Geticele, 1, “Traian a cucerit Sciția, iar Decebal e conducătorul
geților”; Strabon, Geografia, VII, 4,5; H. J. Klaproth, Tableaux historiques de l’Asie, depuis
la monarchic de Cyrus jusqu’a a nos jours, Paris, 1828, p. 138 “țara massageților, sau a
geților îndepărtați care erau de același neam cu părții, alanii și geții dinEuropa”; Carlo Troya,
Istoria d’Italia del Medio Evo, Napoli, 1839-1841 “dacii din Capadocia și din Asia, Dădăcii,
dahii dariți de la Caspică și dacii sau davii de la 305
Dunăre, adică geții, formează un singur neam” o singură națiune”; V. V Muntean, Contribuții
la istoria Banatului, Timișoara, 1990, p. 33-35;
6. Dio Cassius, Istoria romană, Fontes, I, p. 677; AR 1st. Rom 2001,1, Istoria și
civilizația spațiului carpato-dunârean între mijlocul secolului al VII-lea și începutul secolului
al III-lea a. hr. p. 454-495;
7. Pliniu cel Bătrân, Istoria Romană, Fontes, I, p. 397; Ptolemeu îndreptar
geografic, Fontes, I, p. 535-557;
8. Strabon, Geografia, Fontes, I, p. 239 (VH/III, 12);
9. Herodot, Istorii, IV, 17; A. Stoia, Despre problema cimeriană în spațiul