Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

către Alariu și încurajate de Bizanț.
Abia când otomanii băteau la porțile Vienei, europenii au simțit
primejdia. Intelectualitatea era aceea care înregistra mersul evenimentelor.
300
Ea era receptivă la tot ce se întâmpla în Orientul Europei,dar și în Apusul ei. în
răsărit s-au deschis porțile otomanilor prin destrămarea Imperiului răsăritean
roman, iar în interiorul societății apusene se declanșase teroarea inchiziției.
Inchiziția în secolele XIII-XVI a coborât nivelul cultural la cunoașterea și
interpretarea bibliei. Toată activitatea culturală se limita la evenimentele
biblice. Ca să se elibereze de acest corset, intelectualitatea a început să studieze
civilizația și cultura bizantină, care practic n-a cunoscut această degradare
intelectuală. In Bizanț, împăratul, conducerea laică, avea rolul conducător în
societate și nu Patriarhul, probabil motiv pentru care s-a stopat teroarea
religioasă de felul celei declanșate de inchiziție.
Pericolul otoman devenise iminent. în Apus,cine să-l blocheze? Nu
exista o forță activă care să riposteze. In rândul poporului exista o apatie
generală, indiferență față de ce se întâmplă. Dominația bisericii în viața socială,
economică și politică era fără orizont. Trebuia să se facă o schimbare. Spiritul
renascentist, idealul uman al Renașterii s-a afirmat, în condițiile grele ale
inchiziției, prin apropierea de cultura clasică și cea bizantină. In occident
intelectualitatea avea o atitudine pozitivă față de Bizanț, față de romanitatea
răsăriteană și noua Romă. Se manifesta admirație față de prestigiul politic al
Constantinopolului, față de atitudinea demnă a împăraților care se considerau
urmași de drept ai împăraților romani și contestau titlul imperial roman luat de
către Carol cel Mare, Otto cel Mare, Frederic Barbăroșie în care vedeau niște
uzurpatori. Se manifesta admirație și față de capacitatea statului bizantin, a
împăraților de a menține treaz spiritul latin de a se considera că reprezintă nu
numai romanitatea răsăriteană,ci și pe cea apuseană și de a nu ceda presiunilor
patriarhilor greci, ca statul să se supună bisericii, menținându-se astfel puritatea
credinței ortodoxe, fără erezii și persecuții.
Intelectualitatea și-a manifestat spiritul renascentist în mod activ,
considerând că Apusul trebuie să-și cunoască istoria, pentru că numai așa se va
putea rupe de ignoranța menținută sute de ani de bigotism, și se va crea o
emulație, o atitudine pozitivă în rândul societății. Dragostea față de comunitate,
neam și cultură să crească. Considera că societatea trebuia pregătită pentru
confruntarea cu otomanii. Dar pentru aceasta aveau nevoie de o doctrină și
strategie. Protestanții solicitau o alianță cu biserica ortodoxă. Luteranii își
afirmau interesul pentru creștinii răsăriteni,