Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

către lingvistica slavă legate de geneza romanității răsăritene, devin nule. Teza
traco-romanică a genezei romanității răsăritene deschide perspective largi
pentru studiul limbii și istoriei popoarelor: macedoarmân (aromân), meglen,
istrian, albanez și dacoromân.
Fr. Miklosich, marele cărturar al secolului al XIX-lea, a lăsat cu bună
credință ușa întredeschisă înspre istoria străveche a dacilor cu scopul și cu
certitudinea că în viitor, în mod cert, ușa va fi larg deschisă și se va putea
cerceta în libertate, la lumina zilei ^idiomul și istoria neamurilor romanității
răsăritene. îndemnul pe care-1 spusese lui I. Bogdan când îi mulțumise pentru
tot ce a făcut pentru cultura românească, susține pe deplin acest adevăr: “...cei
care vor veni după mine vor face mult mai mult”. Miklosich, de fapt n-a
renunțat niciodată la teza lui inițială dacoromanică, n-a contrazis cu nici un
argument teza traco-romanică a
297 romanității răsăritene, chiar și atunci când studiase limbile slave și
tangențial geneza dacoromânilor a spus-o răspicat: “limba română nu e de
sorginte slavă.”
Tiparele rigide în care au stat lingvistica și respectiv istoria romanității
răsăritene, datorită celor două teorii ale latinității pure și ale lingvisticii slave, în
prezent sunt sfărâmate. In viitor popoarele romanității răsăritene nu vor mai
putea fi stigmatizate cu fel de fel de etichete prefabricate, nu li se va mai putea
fura identitatea, limba și istoria așa cum observase Ubicini, pentru a fi
marginalizate în Europa.
Abia acum, când romanitatea răsăriteană își prezintă identitatea și se
alătură romanității occidentale, se va deschide drumul colaborării și
progresului, în centrul, estul și sud-estul Europei.
10.1. Vitalitatea tezei traco-romanice
Teza tracoromanică despre geneza romanității răsăritene pune capăt
contradicției, artificial creată, dintre istorie și lingvistică: istoria urmărea
desfășurarea evenimentelor în mod cronologic, iar teoria lingvisticii slave, care
se aplica pentru clarificarea unor date istorice, schimba radical realitatea și crea
situații pur și simplu hilare contrare unei activități științifice care influența
negativ până la urmă istoria și arheologia în general.
Teoria latinității pure și mai ales teoria lingvisticii slave despre geneza
romanității răsăritene au stat la baza apariției contradicției dintre istorie și
lingvistică. Ele au frânat, pur și simplu, conturarea lapidară și cât mai clară a
identității romanității răsăritene.