Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
din 679 e.n. în bună înțelegere cu populația bulgară, care s-a așezat întredacoromâni.296CAPITOLUL 10CONCLUZII FINALE10. 1. Teza lingvisticii slave despre genezaromanității răsăritene devine caducăTeoria lingvisticii elaborată pe baza tezei slave, de către Fr. Miklosichîn secolul al XIX-lea, a dominat istoriografia, lingvistica și lexicografiaromânească. Istoria era obligată să accepte interpretări lingvistice și să le aplice,cu toate că desfășurarea evenimentelor istorice documentate contraziceauinterpretările impuse de către lingvistică. Lucrarea de față prezintă pe laig uneledintre aceste interpretări subiective impuse de teoria lingvisticii slave. Insecolul al XX-lea totuși, istoria și lingvistica românească a căutat să înlăturesituația contradictorie și să diminueze importanța ipotezelor subiective careinfluențau negativ istoria romanității răsăritene. Dacă până în 1879 la aparițiaDicționarului etimologic elaborat de către A. de Cihac a dominat tezapurismului roman 1 , după acest eveniment s-a cunoscut o schimbare radicală.Toate dicționarele publicate erau redactate pe baza tezei lingvisticii slave caresusține că limba română are la bază două componente fundamentale: una latinăși alta slavă, masiv reprezentată în vocabular. în prezent, ipotezele elaborate de
către lingvistica slavă legate de geneza romanității răsăritene, devin nule. Tezatraco-romanică a genezei romanității răsăritene deschide perspective largipentru studiul limbii și istoriei popoarelor: macedoarmân (aromân), meglen,istrian, albanez și dacoromân.Fr. Miklosich, marele cărturar al secolului al XIX-lea, a lăsat cu bunăcredință ușa întredeschisă înspre istoria străveche a dacilor cu scopul și cucertitudinea că în viitor, în mod cert, ușa va fi larg deschisă și se va puteacerceta în libertate, la lumina zilei ^idiomul și istoria neamurilor romanitățiirăsăritene. îndemnul pe care-1 spusese lui I. Bogdan când îi mulțumise pentrutot ce a făcut pentru cultura românească, susține pe deplin acest adevăr: “...ceicare vor veni după mine vor face mult mai mult”. Miklosich, de fapt n-arenunțat niciodată la teza lui inițială dacoromanică, n-a contrazis cu nici unargument teza traco-romanică a297 romanității răsăritene, chiar și atunci când studiase limbile slave șitangențial geneza dacoromânilor a spus-o răspicat: “limba română nu e desorginte slavă.”Tiparele rigide în care au stat lingvistica și respectiv istoria romanitățiirăsăritene, datorită celor două teorii ale latinității pure și ale lingvisticii slave, înprezent sunt sfărâmate. In viitor popoarele romanității răsăritene nu vor maiputea fi stigmatizate cu fel de fel de etichete prefabricate, nu li se va mai puteafura identitatea, limba și istoria așa cum observase Ubicini, pentru a fimarginalizate în Europa.Abia acum, când romanitatea răsăriteană își prezintă identitatea și sealătură romanității occidentale, se va deschide drumul colaborării șiprogresului, în centrul, estul și sud-estul Europei.10.1. Vitalitatea tezei traco-romaniceTeza tracoromanică despre geneza romanității răsăritene pune capătcontradicției, artificial creată, dintre istorie și lingvistică: istoria urmăreadesfășurarea evenimentelor în mod cronologic, iar teoria lingvisticii slave, carese aplica pentru clarificarea unor date istorice, schimba radical realitatea și creasituații pur și simplu hilare contrare unei activități științifice care influențanegativ până la urmă istoria și arheologia în general.Teoria latinității pure și mai ales teoria lingvisticii slave despre genezaromanității răsăritene au stat la baza apariției contradicției dintre istorie șilingvistică. Ele au frânat, pur și simplu, conturarea lapidară și cât mai clară aidentității romanității răsăritene.
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265 and 266: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 267 and 268: când s-au cristalizat disputele hr
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271 and 272: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 273 and 274: asemănătoare cu cea a anților, c
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281: care are în structura sa lingvisti
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
- Page 323 and 324: din cultura Gârla Mare, sau anumit
- Page 325 and 326: roumaine, 1968; Trakijskijat ezik,
- Page 327 and 328: apere cultura, civilizația și lim
- Page 329 and 330: 10. TLG, p. 417;11. Al-Kașgari, Di
- Page 331 and 332: Arumunen, 2 vol., Leipzig, 1894, 18
din 679 e.n. în bună înțelegere cu populația bulgară, care s-a așezat între
dacoromâni.
296
CAPITOLUL 10
CONCLUZII FINALE
10. 1. Teza lingvisticii slave despre geneza
romanității răsăritene devine caducă
Teoria lingvisticii elaborată pe baza tezei slave, de către Fr. Miklosich
în secolul al XIX-lea, a dominat istoriografia, lingvistica și lexicografia
românească. Istoria era obligată să accepte interpretări lingvistice și să le aplice,
cu toate că desfășurarea evenimentelor istorice documentate contraziceau
interpretările impuse de către lingvistică. Lucrarea de față prezintă pe laig unele
dintre aceste interpretări subiective impuse de teoria lingvisticii slave. In
secolul al XX-lea totuși, istoria și lingvistica românească a căutat să înlăture
situația contradictorie și să diminueze importanța ipotezelor subiective care
influențau negativ istoria romanității răsăritene. Dacă până în 1879 la apariția
Dicționarului etimologic elaborat de către A. de Cihac a dominat teza
purismului roman 1 , după acest eveniment s-a cunoscut o schimbare radicală.
Toate dicționarele publicate erau redactate pe baza tezei lingvisticii slave care
susține că limba română are la bază două componente fundamentale: una latină
și alta slavă, masiv reprezentată în vocabular. în prezent, ipotezele elaborate de
Change language