Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
comunitate creștină dacoromanică din Serdica; Biserica Roșie de lângă satulPerustița ș.a. 107 Bulgarii sosiți în 679, în mod pașnic, în bună înțelegere cudacoromânii, au respectat civilizația și cultura băștinașilor. Bulgarii nu și-auconstituit un stat al lor, un stat bulgar în 679, nu exista această posibilitate. Inprimul rând ei își căutau un loc de refugiu și-l găsiseră în jurul Vamei subprotecția autohtonilor care aveau o tradiție milenară culturală, spirituală scitogeto-dacicăși romană. Statul valah (dacoromânesc) autonom era constituit dinanul 602. Bulgarii n- au contribuit cu nimic la formarea lui, mai târziu însă auparticipat la consolidarea și afirmarea lui 108 . Numai prin teza lingvisticii slave,din secolele XIX-XX și prin studiile anterioare, bazate pe această ipoteză aulansat ideea că bulgarii găsiseră în Dobrogea o populație slavă 109 . Pe bazaacestei presupuneri s-a inventat “slava veche”, considerat ca idiom preluat decătre bulgari de la o populație slavă. In realitate, bulgarii au primit acestvocabular de la dacoromânii autohtoni din Scythia Minor.285“Slava veche” n-a existat deoarece n-au existat slavi în acea epocă în nordul șisudul Dunării. Abia în secolul al XIX-lea istoriografia consideră sclaviisemnalizați în izvoare că nu sunt altceva decât s 1 a v i din epoca noastră. S-atransferat o nouă geneză populației din nordul și sudul Dunării conformăinterpretărilor la modă. In realitate, populația țărănească, numită și dupădestrămarea sclavagismului tot sclavi, era de fapt populația autohtonă mai multsau mai puțin romanizată. împăratul Leon al VI-lea (886-912) spune că, sklaviitrăiau pe ambele maluri ale Dunării, din vechime. Neamurile sklave aveauacelași fel de trai și se asemănau între ele, erau libere și nu sufereau să fieaservite sau stăpânite, mai ales cei care trăiau dincolo de Dunăre, în țara lorproprie. Cei din sudul Dunării deveniseră sklavii imperiului" 0 . Iar Procopius dinCaesarea scrie despre aceste neamuri, “sklavinii și anții, nu sunt conduse de unsingur om, ci trăiesc încă din vechime în rânduială democratică și de aceeatreburile lor, atât cele prielnice cât și cele neprielnice, sînt întotdeaunadezbătute de către obște. Cred că este un singur Dumnezeu, făuritorul fulgeruluiși singurul stăpân al tuturor lucrurilor” 111 . Caracteristicile scito-geto- dacilorsunt păstrate și în secolele V-VIII, cu toate că populația avusese parte de oinfluență romanică atât în limbă, civilizație cât și în cultură, cunoscând înparalel și creștinismul. Izvoarele spun că cele două neamuri, sklavinii și anții,au o singură limbă, cu totul barbară 112 . Băștinașii, țăranii care aparțineauneamurilor tracice din Peninsula Balcanică și cei din partea stângă a Dunării,aduși la starea de sclavie (și purtau numele de sklavi), vorbeau o limbă
asemănătoare cu cea a anților, care locuiau în ținuturile de mai sus de DeltaDunării, între Șiret, Prut, Nistru și Nipru, o zonă a dacilor liberi. Anții, dupăJordanes, erau considerați semi zei, un neam de “semi zei”. “Pentru izbânziledobândite, de căpitanii lor norocoși și biruitori îi numeau semizei, adică a n ț iși nu oameni, ca pe toți ceilalți” 113 . Anții nu erau alții decât strămoșiimoldovenilor de azi. Un neam viteaz, mândru, liber, care n-a cunoscutniciodată sclavia. Anții se identificau cu dacii liberi. După Edward Gibbon,Moldova (Valahia) erau locurile unde trăiau anții. Justinian a căutat mereu sămențină alianța cu anții, cărora le plătea prietenia și ca respect față de acestneam de “semizei” a purtat cu mândrie epitetul glorios de Anțicus, păstrat cu respectși de către succesorii săi. Anții vorbeau o limbă amestecată cu cea latină,ca exemplu se poate lua povestea dată de către Procopius despre286 tânărul ant Ghilbudios, un luptător din neamul anților, celor viteji și “semizei”, care se dăduse drept generalul roman Ghilbudios, deoarece vorbealatinește 114 . Atât sclavii cât și anții aparțineau aceluiași neam scito- geto-dacicși vorbeau o singură limbă barbară, desigur cu o influență mai mult sau maipuțin romană, numindu-i astăzi dacoromâni 115 . Acești sclavi au oferit un locadăpostit pentru bulgarii risipiți. Bulgarii, trăind împreună cu dacoromânii, aupreluat din tradițiile, din cultura populară, din îndeletnicirile și limba lor, dar șiaupăstrat identitatea,așa cum și-au păstrat-o și dacoromânii 116 .9. 8. Teroarea instaurată de persecuția iconoclastăScythia Minor, Geția Mică, după ce și-a câștigat autonomiaeconomică, și-a păstrat-o cu dârzenie, ceea ce supărase de multe oriConstantinopolul. Problemele economice rămăseseră în continuare în atențiaîmpăraților, privirea lor era ațintită asupra Peninsulei Balcanice, aici erau în jocinteresele vitale economice ale imperiului. împărații ca să potolească tendințelede nesupunere fiscală și ca să oblige să plătească toate regiunile impozitele auîntreprins din când în când expediții de demonstrație de forță. In 656 ConstantII face o incursiune în Tracia și Macedonia pentru a supune populațiamajoritară țărănească și să-i oblige să plătească impozitele. In 24 iulie 677țăranii nemulțumiți șagudiții, druguviții, strimonienii și rinchinii se îndreaptăspre Salonic,dar sunt aduși la supunere de către Constantinus al IV-lea. In 688-689 același lucru face Justinian al II-lea cu țăranii și conducerea administrativădin Macedonia și-i obligă la supunere economică și politică 117 .Constantin al V-lea (741-775) este împăratul care se folosește în modstrategic, în tot timpul domniei, de lupta iconoclastă, declanșată de cătrepatriarh, dusă împotriva călugărilor, a bisericilor și a celor bogați, împotriva
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265 and 266: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 267 and 268: când s-au cristalizat disputele hr
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
- Page 317 and 318: magyarositsuk a vezetekneveket?, Bu
- Page 319 and 320: 10. Francesco Griselini, încercare
- Page 321 and 322: Inscripția “runică” de pe obi
asemănătoare cu cea a anților, care locuiau în ținuturile de mai sus de Delta
Dunării, între Șiret, Prut, Nistru și Nipru, o zonă a dacilor liberi. Anții, după
Jordanes, erau considerați semi zei, un neam de “semi zei”. “Pentru izbânzile
dobândite, de căpitanii lor norocoși și biruitori îi numeau semizei, adică a n ț i
și nu oameni, ca pe toți ceilalți” 113 . Anții nu erau alții decât strămoșii
moldovenilor de azi. Un neam viteaz, mândru, liber, care n-a cunoscut
niciodată sclavia. Anții se identificau cu dacii liberi. După Edward Gibbon,
Moldova (Valahia) erau locurile unde trăiau anții. Justinian a căutat mereu să
mențină alianța cu anții, cărora le plătea prietenia și ca respect față de acest
neam de “semizei” a purtat cu mândrie epitetul glorios de Anțicus, păstrat cu respect
și de către succesorii săi. Anții vorbeau o limbă amestecată cu cea latină,
ca exemplu se poate lua povestea dată de către Procopius despre
286 tânărul ant Ghilbudios, un luptător din neamul anților, celor viteji și “semi
zei”, care se dăduse drept generalul roman Ghilbudios, deoarece vorbea
latinește 114 . Atât sclavii cât și anții aparțineau aceluiași neam scito- geto-dacic
și vorbeau o singură limbă barbară, desigur cu o influență mai mult sau mai
puțin romană, numindu-i astăzi dacoromâni 115 . Acești sclavi au oferit un loc
adăpostit pentru bulgarii risipiți. Bulgarii, trăind împreună cu dacoromânii, au
preluat din tradițiile, din cultura populară, din îndeletnicirile și limba lor, dar șiau
păstrat identitatea,așa cum și-au păstrat-o și dacoromânii 116 .
9. 8. Teroarea instaurată de persecuția iconoclastă
Scythia Minor, Geția Mică, după ce și-a câștigat autonomia
economică, și-a păstrat-o cu dârzenie, ceea ce supărase de multe ori
Constantinopolul. Problemele economice rămăseseră în continuare în atenția
împăraților, privirea lor era ațintită asupra Peninsulei Balcanice, aici erau în joc
interesele vitale economice ale imperiului. împărații ca să potolească tendințele
de nesupunere fiscală și ca să oblige să plătească toate regiunile impozitele au
întreprins din când în când expediții de demonstrație de forță. In 656 Constant
II face o incursiune în Tracia și Macedonia pentru a supune populația
majoritară țărănească și să-i oblige să plătească impozitele. In 24 iulie 677
țăranii nemulțumiți șagudiții, druguviții, strimonienii și rinchinii se îndreaptă
spre Salonic,dar sunt aduși la supunere de către Constantinus al IV-lea. In 688-
689 același lucru face Justinian al II-lea cu țăranii și conducerea administrativă
din Macedonia și-i obligă la supunere economică și politică 117 .
Constantin al V-lea (741-775) este împăratul care se folosește în mod
strategic, în tot timpul domniei, de lupta iconoclastă, declanșată de către
patriarh, dusă împotriva călugărilor, a bisericilor și a celor bogați, împotriva
Change language