Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

comunitate creștină dacoromanică din Serdica; Biserica Roșie de lângă satul
Perustița ș.a. 107 Bulgarii sosiți în 679, în mod pașnic, în bună înțelegere cu
dacoromânii, au respectat civilizația și cultura băștinașilor. Bulgarii nu și-au
constituit un stat al lor, un stat bulgar în 679, nu exista această posibilitate. In
primul rând ei își căutau un loc de refugiu și-l găsiseră în jurul Vamei sub
protecția autohtonilor care aveau o tradiție milenară culturală, spirituală scitogeto-dacică
și romană. Statul valah (dacoromânesc) autonom era constituit din
anul 602. Bulgarii n- au contribuit cu nimic la formarea lui, mai târziu însă au
participat la consolidarea și afirmarea lui 108 . Numai prin teza lingvisticii slave,
din secolele XIX-XX și prin studiile anterioare, bazate pe această ipoteză au
lansat ideea că bulgarii găsiseră în Dobrogea o populație slavă 109 . Pe baza
acestei presupuneri s-a inventat “slava veche”, considerat ca idiom preluat de
către bulgari de la o populație slavă. In realitate, bulgarii au primit acest
vocabular de la dacoromânii autohtoni din Scythia Minor.
285
“Slava veche” n-a existat deoarece n-au existat slavi în acea epocă în nordul și
sudul Dunării. Abia în secolul al XIX-lea istoriografia consideră sclavii
semnalizați în izvoare că nu sunt altceva decât s 1 a v i din epoca noastră. S-a
transferat o nouă geneză populației din nordul și sudul Dunării conformă
interpretărilor la modă. In realitate, populația țărănească, numită și după
destrămarea sclavagismului tot sclavi, era de fapt populația autohtonă mai mult
sau mai puțin romanizată. împăratul Leon al VI-lea (886-912) spune că, sklavii
trăiau pe ambele maluri ale Dunării, din vechime. Neamurile sklave aveau
același fel de trai și se asemănau între ele, erau libere și nu sufereau să fie
aservite sau stăpânite, mai ales cei care trăiau dincolo de Dunăre, în țara lor
proprie. Cei din sudul Dunării deveniseră sklavii imperiului" 0 . Iar Procopius din
Caesarea scrie despre aceste neamuri, “sklavinii și anții, nu sunt conduse de un
singur om, ci trăiesc încă din vechime în rânduială democratică și de aceea
treburile lor, atât cele prielnice cât și cele neprielnice, sînt întotdeauna
dezbătute de către obște. Cred că este un singur Dumnezeu, făuritorul fulgerului
și singurul stăpân al tuturor lucrurilor” 111 . Caracteristicile scito-geto- dacilor
sunt păstrate și în secolele V-VIII, cu toate că populația avusese parte de o
influență romanică atât în limbă, civilizație cât și în cultură, cunoscând în
paralel și creștinismul. Izvoarele spun că cele două neamuri, sklavinii și anții,
au o singură limbă, cu totul barbară 112 . Băștinașii, țăranii care aparțineau
neamurilor tracice din Peninsula Balcanică și cei din partea stângă a Dunării,
aduși la starea de sclavie (și purtau numele de sklavi), vorbeau o limbă