Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

din această parte a Europei. N-a existat nici o invazie slavă care să distrugă
limesul dunărean și care să înfrunte armata imperială și apoi să măture
societatea și populațiile din Peninsula Balcanică; totul a fost inventat în secolele
X1X-XX când teoriile și ipotezele lansate de către lingvistica slavă se
transferau evenimentelor desfășurate în secolele VI-VII 75 .
In Peninsula Balcanică, după furtuna revoluției, se crease un vid de
putere locală, care să protejeze societatea. Focas, general și împărat,
conducătorul revoluției numește în fiecare regiune autonomă un comandant
militar care să apere statul și societatea și să colaboreze cu noua administrație 76 .
Scythia Minor își declarase autonomia față de Constantinopol de mai multe ori,
dar niciodată nu s-a rupt, rămăsese mereu în zona autorității Bizanțului 77 . în 602
situația se repetă, numai că de astă dată autonomia n-a fost oferită de un
împărat sau forțe militare, ci a fost cucerită de poporul răsculat sprijinit de
armată 78 . Cetățile, castrele de pe malurile Dunării de Jos și de pe litoralul Mării
Negre, devastate de revoluție, rămân sub autoritatea comandantului militar, a
strategului numit de către comandantul suprem, împăratul 79 . Heracliu (610-641)
se sprijină pe această organizare și caută s-o generalizeze și în celelalte teritorii
imperiale, la fel face Constant al II-lea (642-668) și Constantinus al IV- lea
Pogonat (668-685). Sub domnia acestor împărați, în Anatolia se manifestă
tendințe separatiste. Pentru potolirea lor se exportă organizarea themelor și în
Anatolia 80 . Heracliu s-a străduit să realizeze unitatea morală și socială a
imperiului, de aceea definește în acest sens doctrina monotelită, pentru a
apropia monofiziții din Siria și Egipt și biserica romană 81 , dar, cu consecințe
grave în Africa și Italia 82 . Heracliu acceptă stabilirea sârbo-croaților la sud de
Dunăre, cu condiția să se creștineze să devină de aceeași credință cu băștinașii,
să se supună administrației
282
locale și să devină loiali imperiului 83 . Sârbo-croații, o populație pașnică în
migrare, au fost primii slavi așezați în Peninsula Balcanică, în mijlocul
romanității răsăritene. Istoriografia însă, pe baza tezei lingvisticii slave, a
inventat invazia slavă din 602 care invadează Thesalia, Grecia, Peloponez,
Pindul, Macedonia, Moesia, Scythia Minor, toată Peninsula Balcanică până în
insulele arhipelagului 84 . După cum am văzut această ipoteză falsă a fost
posibilă numai pentru că lingvistica secolului al XIX- lea inventase “slava
veche”, pe care o considera că aparține slavilor 85 . Cum, în secolul al XIX-lea,
în limba vie, vorbită de populațiile din Scythia Minor, Tracia, Moesia, Tesalia,
Dalmația, Illiria, Pannonia, Grecia, în insulele arhipelagului, chiar și în
Anatolia, se găseau o sumă de cuvinte arhaice de sorginte tracică și considerate