Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

cultură tracoromănică, respect față de tradiție și limbă, o atitudine rezervată
însă față de Constantinopol, care a provocat de fapt revoluția 64 . Revoluția a fost
bine văzută la Roma. Eroului care a condus-o,i s-a ridicat o columnă 65 . Prima a
fost a lui Traian,iar ultima s-a construit în memoria faptelor lui Focas care
destrămase societatea sclavagistă, ce adusese foarte mult rău și Romei 66 . Numai
grecii l-au hulit, ei aveau o aversiune specială față de Focas. Motivele:
aristocrația greacă, care stăpânea pământuri imense și contribuia la menținerea
societății sclavagiste și a sărăciei în rândul populației autohtone, a fost
înlăturată pentru totdeauna în iureșul revoluției 67 . Se știe că în timpul lui
lustinian aristocrația, boierimea, a fost încurajată să acapareze toate pământurile
comunitare și individuale ca apoi mult mai ușor să fie trecute în mâna
împăratului 68 . După moartea lui lustinian, reformele realizate de către Iustin al
II-lea (565-578), Tiberiu al II-lea (578-582) și Mauriciu (582- 602) n-au făcut
altceva decât facilitarea ca pământul să ajungă din nou în mâinile aristocrației
mai avide de putere și răzbunare 69 . Printre această aristocrație se afla și cea
greacă care fusese înlăturată din Peninsula Balcanică. Alt motiv, cu nimic mai
prejos decât primul, era faptul că în timpul lui Mauriciu grecii din
Constantinopol începuseră să se impună în toată politica împăratului. Patriarhul
și-a asumat titlul ecumenic. Grigore cel Mare, papa de la Roma, protestează și
arată cât de primejdioasă este ruptura în cadrul bisericii creștine, dar Mauriciu
nu 1- a luat în seamă 70 . Focas, după ce ocupă Constantinopolul, înlătură pe
Mauriciu împreună cu toată aristocrația imperială majoritatea greacă, interzice
patriarhului din Constantinopol să mai poarte titlul ecumenic și hotărăște că
numai tronul apostolic al binecuvântatului Apostol Petru este capul tuturor
bisericilor 71 . Focas, bazat pe puterea populară, dorea unitatea lumii romane și
nu dezbinarea ei, așa cum făcuseră toți împărații de sorginte tracică 72 . Alt
motiv, pentru care grecii l-au hulit pe Focas, a fost faptul că revoluția
declanșată și dusă până la capăt a destrămat osatura
281
societății sclavagiste în care aristocrația greacă își pusese mari speranțe 73 .
In aceste condiții istorice, Focas primește binecuvântarea papei
Grigore cel Mare, iar când se referă la faptele sale exclamă: să se bucure
cerurile și să se veselească pământul! Focas, datorită acțiunilor sale mărețe, este
considerat împărat roman: regii sunt stăpânii sclavilor, dar împărații romani
sunt stăpânii unor oameni liberi 74 .
Cunoașterea evenimentelor din 602 este importantă nu numai pentru
romanitatea răsăriteană, care participase efectiv la ele, ci și pentru popoarele