Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
Teritoriul a fost bine ales de către Sfântul Apostol Andrei, era locul celmai fertil,unde noua învățătură creștină putea să prindă rădăcini și sănflorească,realizându-se cel mai frumos sincretism religios universal 47 . Păturamonahală s-a angajat în polemici hristologice și teologice benefice pentru nouăînvățătură creștină, iar poporul, în special cel de la sate, văzând că se păstreazăvechile obiceiuri și tradiții, nu vedea nici o contradicție între vechea și nouacredință propagată: “el s-a aplecat în fața soliei noi care i se aducea și a pășit înbiserică, aducând cu dânsul în fața altarelor și riturilor sale preistorice” 48 . înScythia Minor, cu toate că populația s-a apropiat de la început de creștinism,mărturie sunt cele peste 30 de bazilici creștine de la Constanța, Adamclisi,Troesmis, Noviodunum, Mangalia, Histria, Sucidava etc., nu s-a acceptatmesajul creștin sub forma sa nudă, primară, contribuindu-se astfel, prinpolemicile teologice și hristologice, la consolidarea și afirmarea creștinismului.în acest sens putem aminti activitatea literară teologică desfășurată de ierarhii șicălugării din Scythia Minor: episcopul Teotim I, Timotei, Ioan, Teotim II șiValentinian (dispute teologice), Ioan Cassian, Dionisie Exiguul sau cel Micș.a. 49 Dintre călugării sciți amintim: Leonțiu, rudă cu generalul Vitalian, IoanMaxențiu 50 . Lucrările acestor ierarhi și călugări dacoromâni sunt considerate“primele manifestări sau creații literare culturale” la nivel european 51 . Pentrucultura dacoromânilor, în această epocă începe istoria literară 52 , iar pentruistoria Bisericii creștine, o etapă hotărâtoare,279
când s-au cristalizat disputele hristologice și teologice 53 . De aceea știindu- se căprocesul de încreștinare a scito-geto-dacilor, s-a desfășurat paralel cu procesulde romanizare, mai mult sau mai puțin intensiv, se spune mereu la modulromantic literar “poporul român s-a născut creștin” 54 . Dar și Sfântul ApostolPavel și ucenicii săi au propovăduit noua credință în Tesalia, Macedonia, Illiriaetc., se poate spune că toată romanitatea răsăriteană “s-a născut creștină” 55 . înacest caz, neavând o dată fixă, românii nu-și pot sărbători în mod oficial înfiecare an creștinarea, cu toate că această zi există 56 . împăratul dacoromânGaleriu Maximianus, în 30 aprilie 311 semnează Edictul de toleranță, “chartalibertății cultelor", care fusese apoi semnat și de Constantin și Licinus în 313 57 .Această dată istorică pentru romanitatea răsăriteană (pentru poporuldacoromân) trebuie sărbătorită în fiecare an cu pelerinaj în ținutul Timocului,valea Drăganului, unde pe dealul Măgura se află mausoleul marelui împărat 58 ,iar pe cale ecumenică creștinarea romanității răsăritene corespunde cu dataprimului sinod ecumenic de la Niceea, care s-a întrunit la 20 mai 325, când seconfirmă integrarea creștinismului în structurile statului 59 .Scythia Minor se considera mereu, prin cultură, civilizație și credințăcă aparține romanității răsăritene, Bizanțului; numai când Constantinopolulignora acest lucru și urmărea cu totul alte interese, când viața socială se degradași birurile galopau, atunci și poporul se revolta și căuta să-și facă dreptate. Așas-a întâmplat în i impui cândVitalian stăpânea Scythia Minor,Moesia dar și nordul Dunăriivizavi de aceste ținuturidacoromanice 60 sau în 602, cândde la Dunărea de Jos s-adeclanșat revoluția populară șimilitară care a măturat dintemelii orânduirea anacronică,Scythia Minor și- a declaratFig. 63. Dacia Schitică (după V. Pârvan).autonomia fără să se rupă deimperiu 61 . Scythia Minor se includea în Dacia Scytică astfel autonomia seîntindea și asupra teritoriilor din stânga Dunării (Fig. 63) 62 . Revoluția din 602 afost creația romanității280 răsăritene din Peninsula Balcanică, la care a participat parțial și romanitatearăsăriteană de la nordul Dunării, de pe limesul dunărean 63 .9. 5. Revoluția din 602 văzuti la RomaIn Scythia Minor, în 602, se manifesta o conștiință a valorilor de
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257 and 258: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 259 and 260: 271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROG
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271 and 272: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 273 and 274: asemănătoare cu cea a anților, c
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
- Page 309 and 310: aristocrației greco-romane care pr
- Page 311 and 312: 5. W. Tomaaschek, Die alten Traker,
- Page 313 and 314: 1. .1. Arginteanu, idem, p. 134-135
- Page 315 and 316: oiganizarea învățământului și
Teritoriul a fost bine ales de către Sfântul Apostol Andrei, era locul cel
mai fertil,unde noua învățătură creștină putea să prindă rădăcini și sănflorească,
realizându-se cel mai frumos sincretism religios universal 47 . Pătura
monahală s-a angajat în polemici hristologice și teologice benefice pentru nouă
învățătură creștină, iar poporul, în special cel de la sate, văzând că se păstrează
vechile obiceiuri și tradiții, nu vedea nici o contradicție între vechea și noua
credință propagată: “el s-a aplecat în fața soliei noi care i se aducea și a pășit în
biserică, aducând cu dânsul în fața altarelor și riturilor sale preistorice” 48 . în
Scythia Minor, cu toate că populația s-a apropiat de la început de creștinism,
mărturie sunt cele peste 30 de bazilici creștine de la Constanța, Adamclisi,
Troesmis, Noviodunum, Mangalia, Histria, Sucidava etc., nu s-a acceptat
mesajul creștin sub forma sa nudă, primară, contribuindu-se astfel, prin
polemicile teologice și hristologice, la consolidarea și afirmarea creștinismului.
în acest sens putem aminti activitatea literară teologică desfășurată de ierarhii și
călugării din Scythia Minor: episcopul Teotim I, Timotei, Ioan, Teotim II și
Valentinian (dispute teologice), Ioan Cassian, Dionisie Exiguul sau cel Mic
ș.a. 49 Dintre călugării sciți amintim: Leonțiu, rudă cu generalul Vitalian, Ioan
Maxențiu 50 . Lucrările acestor ierarhi și călugări dacoromâni sunt considerate
“primele manifestări sau creații literare culturale” la nivel european 51 . Pentru
cultura dacoromânilor, în această epocă începe istoria literară 52 , iar pentru
istoria Bisericii creștine, o etapă hotărâtoare,
279
Change language