Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

față de romanitatea occidentală, ci limba, cultura și civilizația multimilenară a
elementului autohton tracic.
Cercetarea de față este abordată de pe aceste poziții modeme, avansate
de către cercetările istorice, lingvistice, epigrafice, arheologice, etnografice, etc.
și susținute de către lumea științifică. Lucrarea cuprinde studii pentru
cunoașterea tezei traco-romanice privind geneza romanității răsăritene, teză
europeană, a viitorului și a mileniului III.
27
CAPITOLUL 2
ETAPE ISTORICE DIN PERIOADA GENEZEI
ROMANITĂȚII RĂSĂRITENE
2.1. Expansiunea romană la nordul Dunării
După cucerirea de către romani a unor teritorii tracice din nordul
Dunării,relațiile dintre romani și traci au cunoscut forme diferite de manifestare.
In Peninsula Balcanică, toate neamurile trace: odrisii, mesii, besii,
tesalienii, macedonenii, dardanii, epiroții, illirii, geții etc., care trăiau în
ținuturile lor tradiționale de mii de ani, erau angajați în muncile agricole și
meșteșugărești, în creșterea vitelor și a turmelor de oi, în transporturi și în
execuția unor construcții, șosele și poduri, în aprovizionarea armatei cu tot
necesarul de la îmbrăcăminte, arme, până la ostași și ofițeri. în aceste teritorii
romanii aveau la dispoziție resurse umane și materiale inepuizabile.
La nordul Dunării, tracii nordici avuseră cu totul alte relații cu
romanii. In primul rând, formațiunile teritoriale dacice libere aveau un rol
important în desfășurarea evenimentelor, în relațiile cu Imperiul Roman'. Dacii
liberi acționau pe câteva direcții importante: împiedicarea imperiului în a se
extinde; relații comerciale strânse cu teritoriile tracice ocupate de către romani,
atât în sudul cât și în nordul Dunării; acordarea sprijinului lor în lupta de
eliberare etc.
După înfrângerea lui Decebal de către Traian, în 106 e.n., romanii au