Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0
altora, majoritatea erau înghesuite cu forța în tipare slave.Pe lângă exemplul de mai sus al cuvântului Jale, mai prezentăm unuledificator: ăr. jindui-. sl.v. zendati. In fa. jind “dorință adâncă, poftă de cevagreu de obținut. Cu Jind = cu ardoare, plin de dorință, jindui = a duce dorul deceva...” 151 . Cuvântul jindui și sensul lui nu-1 găsim în limbile slave. In bg., jind= silio, jelanie iar jindui = Jaduvam-, în sbcr. zeleti, pri zeljkivati, zudeti-, carenu se aseamănă nici ca formă nici ca sens cu jind, jindui din dacoromână.Dar,cu toate acestea au fost înghesuite în tipare slave.8.14.8. Legile fonetice ale idiomului romanității răsăriteneprezentate ipotetic de către lingvistica slavă, dintr-o perioadă istorică când sepresupune că ar fi existat o conviețuire slavo-română, vin în270 contradicție cu legile fonetice fixate pentru o perioadă istorică binedeterminată (sec. III î.e.n. - VII e.n.), când neamurile tracice, de la nordul șisudul Dunării, au conviețuit cu romanii. Legile de evoluție ale idiomuluiromanității răsăritene nu pot fi altele decât acelea pe care le- au cunoscut șilimbile romanității occidentale. Idiomurile romanității occidentale s-au formatpe baza a două elemente fundamentale: cel autohton și cel romanic. La fel s-aîntâmplat și cu romanitatea răsăriteană: dacoromână, macedoarmâna (aromâna),meglena, istriota, dalmata și albaneza au în structura lor de bază două elementefundamentale autohton tracic și cel romanic (latin). Limba romanitățiirăsăritene nu s-a născut după ce a suferit o puternică influență slavă. Limbileslave au avut o influență periferică asupra limbii, culturii și civilizațieitracoromanice (vezi fig. 6 și 7).Idiomul romanității răsăritene a avut însă o influență vizibilă asuprabulgarei și sârbo-croatei. Așa cum “vechea slovenă” s-a dovedit că nu poate fisusținută, tot așa “vechea slavă”, după peste o sută de ani, a devenitneproductivă, caducă.
271CAPITOLUL 9SCYTHIA MINOR (DOBROGEA ȘI O PARTEDIN BULGARIA DE AZI)9. 1. Teza slavi despre o expansiune a romanității răsăriteneAm considerat că este necesar să se prezinte o schiță a istorieiDobrogei de azi folosind datele oferite de izvoarele narative, văzute prin prismarealității istorice,acceptând geneza romanității răsăritene elaborată de către tezatraco-romanică (latină), cu scopul de a se înțelege mai bine și de a se vedea câtde mult a denaturat și deformat istoria romanității răsăritene teza lingvisticiislave elaborată în secolul al XIX-lea.Teoria genezei romanității răsăritene, elaborată de lingvistica slavă, adominat jumătatea a doua a secolului al XIX-lea și tot secolul al XX-lea. Tezacrease o contradicție între istorie și lingvistică; istoria susținea cu tot mai multeargumente științifice originea dacică și romanică a românilor, pe cândlingvistica,originea romanică (latină),dar cu o masivă influență slavă'.Interpretările lingvistice erau cele hotărâtoare, ele dirijau istoria, arheologia șiepigrafia. Lingvistica slavă a fixat în sudul Dunării locul unde se născuseromanitatea răsăriteană (Fig. 6). De aici, (după teoria slavă) s-a realizat oexpansiune de populație în toate direcțiile, astfel propagându-se dialectele:dacoromân, meglenoromân, aromân, istroromân. Migrarea a stat la bazaformării populațiilor romanității răsăritene, mobilitatea a caracterizat acestepopulații și nu unitatea. Despre dialectul dacoromân se spune: “Pornit dinregiunea balcano-dunăreană indicată mai sus (p. 46), dialectul dacoromân acucerit, la epoci variate, teritorii ca Moldova, stepa Țării Românești șiDobrogea, fie prin extinderi masive de populație, fie prin imigrații” 2 . Se vedeclar cum lingvistica, cu interpretările ei subiective, s-a impus asupra istoriei și acreat situații ipotetice prin care dacoromânii s-au format prin migrări și cuceriride teritorii de la slavizare stăpâneau nordul și sudul Dunării 3 . Toate studiile,pentru cunoașterea istoriei romanității răsăritene, se făceau pe baza teoriilorelaborate de către lingvistica slavă.După teza traco-romanică (fig. 7), traiectoria genei istorice șilingvistice a romanității răsăritene trebuie studiată din momentul272 extinderii Imperiului Roman asupra teritoriilor unde locuiseră popoareletracice. Elementele tracic și romanic sunt preponderente în cultura materială și
- Page 207 and 208: pajtonj păitescu angajapendă pend
- Page 209 and 210: Albaneza este considerată păstră
- Page 211 and 212: portughezii - lusitana și celtiber
- Page 213 and 214: macedoarmâna 6 . “Slava veche”
- Page 215 and 216: învârti anvărtiri vratitiizmean
- Page 217 and 218: “Principele Rostislav al Moraviei
- Page 219 and 220: Papa Ioan VII îl salvează în 873
- Page 221 and 222: prin statutul social,la starea de s
- Page 223 and 224: autohtone tracice, dinspre miazăzi
- Page 225 and 226: cercetarea noastră. Dialectele “
- Page 227 and 228: Academiei Române; manuscrisul din
- Page 229 and 230: autor fără o analiză critică ni
- Page 231 and 232: arhaice, dintr-o perioadă când bu
- Page 233 and 234: politice cu frații lor de la sudul
- Page 235 and 236: scăpat, după moartea lui Metodie,
- Page 237 and 238: sudul Dunării. Se știe că în an
- Page 239 and 240: cele două idiomuri “vechea slav
- Page 241 and 242: slava veche. Numai că în limbile
- Page 243 and 244: moknoti “a uda, a muia” sensuri
- Page 245 and 246: prezintă astfel: bg. izmislyam, sk
- Page 247 and 248: lui când nu erau clarificate rela
- Page 249 and 250: (mătrăgună); mbolițedzu (îmbro
- Page 251 and 252: 1.13. Limba comună tracăAșa cum
- Page 253 and 254: autohtone, în cele patru idiomuri,
- Page 255 and 256: la dacoromânii bilingvi. In bg. hr
- Page 257: hăuli, hori, etc. Consoana h este
- Page 261 and 262: cenușii lucrată la roată 6 . “
- Page 263 and 264: de către Alariu staționată în S
- Page 265 and 266: geto-dacii în relațiile lor cu Im
- Page 267 and 268: când s-au cristalizat disputele hr
- Page 269 and 270: din această parte a Europei. N-a e
- Page 271 and 272: polemice, erau cele teologice, dar
- Page 273 and 274: asemănătoare cu cea a anților, c
- Page 275 and 276: ambelor populații se vor uni pentr
- Page 277 and 278: aceea nobilul Scrum, Cnun (802-815)
- Page 279 and 280: valuri de persecuții până la 311
- Page 281 and 282: care are în structura sa lingvisti
- Page 283 and 284: către lingvistica slavă legate de
- Page 285 and 286: 10.2. Identitatea romanității ră
- Page 287 and 288: 301 iar intelectualitatea considera
- Page 289 and 290: moldovenești se regăsește toată
- Page 291 and 292: carpalo-dunărean în lumina ultime
- Page 293 and 294: Joseph Weisner, Die Thraker, Stuttg
- Page 295 and 296: deduce ce s-ar fi întâmplat. Agat
- Page 297 and 298: 41. SHA, Marcus Antonius, 22,1; D.
- Page 299 and 300: retras și armata și provincialii
- Page 301 and 302: X1I, Timișoara 1995; Ștefan Oitea
- Page 303 and 304: Imperial Mausolea und Consecration
- Page 305 and 306: Zosimos, IV,32016, 6; 24,4; 35, 3;
- Page 307 and 308: alt mod, ci înfigeau în pământ
altora, majoritatea erau înghesuite cu forța în tipare slave.
Pe lângă exemplul de mai sus al cuvântului Jale, mai prezentăm unul
edificator: ăr. jindui-. sl.v. zendati. In fa. jind “dorință adâncă, poftă de ceva
greu de obținut. Cu Jind = cu ardoare, plin de dorință, jindui = a duce dorul de
ceva...” 151 . Cuvântul jindui și sensul lui nu-1 găsim în limbile slave. In bg., jind
= silio, jelanie iar jindui = Jaduvam-, în sbcr. zeleti, pri zeljkivati, zudeti-, care
nu se aseamănă nici ca formă nici ca sens cu jind, jindui din dacoromână.
Dar,cu toate acestea au fost înghesuite în tipare slave.
8.14.8. Legile fonetice ale idiomului romanității răsăritene
prezentate ipotetic de către lingvistica slavă, dintr-o perioadă istorică când se
presupune că ar fi existat o conviețuire slavo-română, vin în
270 contradicție cu legile fonetice fixate pentru o perioadă istorică bine
determinată (sec. III î.e.n. - VII e.n.), când neamurile tracice, de la nordul și
sudul Dunării, au conviețuit cu romanii. Legile de evoluție ale idiomului
romanității răsăritene nu pot fi altele decât acelea pe care le- au cunoscut și
limbile romanității occidentale. Idiomurile romanității occidentale s-au format
pe baza a două elemente fundamentale: cel autohton și cel romanic. La fel s-a
întâmplat și cu romanitatea răsăriteană: dacoromână, macedoarmâna (aromâna),
meglena, istriota, dalmata și albaneza au în structura lor de bază două elemente
fundamentale autohton tracic și cel romanic (latin). Limba romanității
răsăritene nu s-a născut după ce a suferit o puternică influență slavă. Limbile
slave au avut o influență periferică asupra limbii, culturii și civilizației
tracoromanice (vezi fig. 6 și 7).
Idiomul romanității răsăritene a avut însă o influență vizibilă asupra
bulgarei și sârbo-croatei. Așa cum “vechea slovenă” s-a dovedit că nu poate fi
susținută, tot așa “vechea slavă”, după peste o sută de ani, a devenit
neproductivă, caducă.
Change language