Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

hăuli, hori, etc. Consoana h este atestată în idiomul romanității răsăritene prin
limba tracică, componentă de bază pe lângă cea latină, care trimite identificarea
ei încă din mileniul I î.e.n. Lingvistica slavă a putut să pună pe seama slavei
această consoană numai pe baza ipotezei lansate în secolul al XIX- lea; ea este
încă menținută cu toate că s-a argumentat că este autohtonă, în acest sens G.
Reichenkron și VI. Georgiev au prezentat o serie de cuvinte: habă, hîrșie,
heață, horoi, hot, hud(r)ă XA9 .
8.14.7. Despre j (v.sl. ă) se spune că a pătruns în sistemul fonetic al
limbii române odată cu adoptarea unor cuvinte ca jale (dr.ar.), jar (dr.ar.) din
v.sl. zali, zaru (cf. Al.Rosetti) 150 . Argumentarea a fost posibilă numai pe baza
ipotezei că se află în “vechea slavă”, ipoteză care nu mai este viabilă deoarece
s-a demonstrat că “slava veche” n-a existat ea a fost inventată în secolul al
XIX-lea când sklavii Imperiului Bizantin au fost considerați că sunt slavii din
epoca modernă. Teza lingvisticii tracoromanice bazată pe date științifice susține
existența termenilor arhaici,
269
în limba dacoromână și aromână, de origine tracică, înaintea sosirii bulgarilor și
sârbocroaților în Peninsula Balcanică. In această categorie de cuvinte intră și
Jale și Jar. Acești termeni se găsesc în dacoromână și aromână și pe baza lor nu
se mai poate spune că ar fi existat termeni slavi care au dispărut, ci din contră
se argumentează că în cele două limbi sunt de origine tracică. Bulgarii și
sârbocroații folosesc termenii: bg. Jal, Jalast (pentru jale) și sbcr. ialast, tuga,
iad în care se vede influența civilizației și culturii tracoromanice și nu invers.
ConsoanaJ nu putea fi împrumutată de la slavi în idiomul romanității răsăritene,
deoarece limba tracoromanilor, în secolele VII-VIII, la sosirea bulgarilor și
sârbocroaților era formată, era o limbă flexionară, care conținea și consoana J.
Verdictul dat de slaviști că J provine în română din slavă, fiind atât de categoric
a influențat întocmirea dicționarelor din dacoromână și aromână, căutându-se
ca aproape toate cuvintele începute cu J să fie atribuite slavilor, în general.
In dacoromână, aromână și albaneză sunt o mulțime de cuvinte care
încep cu consoana j și sunt de origine autohtonă șau latină, toate existau înainte
de venirea bulgarilor și sârbocroaților în Peninsula Balcanică, în cadrul
Imperiului Bizantin. Exemple de cuvinte dacoromânești de origine latină: dr.
jneapăn: lat. juniperus-, joc: jocw, joi: jovis-, juca: jucare-, judeca: Judicare-,
județ: Judicium-, jug: jugum-, june: juvencus-, june: juvenis-, junghia:
Jugulare-, jura: Jurare. Cuvintele care începeau cu litera j, din dacoromână și
aromână, erau repartizate după teza lingvisticii slave dacă nu erau latinești,