Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

prepona
daltă: bg. dletp (dacoromânii din Bulgaria daltă); srber. a dăltui:
klesati, tesati
Observații: cele trei cuvinte practic n-au fost cunoscute de către
bulgari și sârbocroați la așezarea lor în mijlocul tracoromanilor, civilizația și
cultura lor (de unde sosiseră) n-a cunoscut acești termeni. De fapt termenii
baltă și gard s-a presupus de către slaviști că ar fi putut fi de origine iliră sau
tracă (A).Rosetti) 146 . Teza tracoromanică a genezei romanității răsăritene
argumentează: termenii baltă, gard și daltă, identificați în dacoromână,
macedoarmână și albaneză sunt de sorginte tracică. Metateza prezentată de
lingvistica slavă în limbile romanității răsăritene nu există, nu era cum să se
realizeze^deoarece cuvintele sunt arhaice, anteromane în cele trei limbi (sec. III
î.e.n.). Bulgarii și sârbocroații au cuvintele lor pentru acești termeni. Al.
Rosetti, prin termenii prezentați în care diftongii cu licvide din slava
meridională nu au suferit metateza de fapt își anulează teza prin care susține
metateza 147 : dr. grădină: v.sl. gradina dr. grajd: v.sl. grazdi dr. ogradă: v.sl.
ograda
Să vedem cum se prezintă acești termeni în slava meridională:
grădină: bg. gradina (luat de la dacoromâni); srber. baSta, vrt,
268 grajd: bg. obor, coniuța; ser. Stala, staja, konjuSnica ogradă: bg. dvor,
stobor, ser. dvorifte, avilija.
Bulgarii și sârbocroații au cuvintele lor pentru acești termeni, se vede
clar că numai prin faptul că sunt găsiți în idiomul romanității răsăritene s-a
presupus că ar fi existat și în slava meridională, adică în “vechea slavă”.
8.14.6. Consoanele h și j sunt considerate de origine slavă în română.
Se spune că româna nu poseda nici o consoană de acest tip (h dispăruse încă din
latină); spiranta laringvă surdă a fost introdusă în limba română odată cu
termenii următori (cf. Al.Rosetti) 148 :
dr. ar. har. v.sl. xan;
dr. ar. hrana: v.sl. xrana
dr. ar. hohoti, huhutire: v.sl. xoxotati
Situația se repetă. Cuvântul har în bg. ciar, omaia, dar; sber. dar,
nadarenost, talent, deci în cele două limbi nu este folosit. Despre hrană am
vorbit, iar cuvântul hohoti, este un verb arhaic format din interjecții și susține
existența consoanei h în creațiile onomatopeice arhaice: hap, haț, hau, hai, huo,
hop, hurduca, hurdui, etc. Lexicul românesc, albanez și aromân este plin de
cuvinte care încep cu h și nu sunt de origine slavă, ci de una arhaică tracică:
(dr.) harancă, habană, habocă, hachițe, haos, harchină, hartan, hăis, hău,