Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

influența masivă slavă și că este o limbă tânără neolatină fără moștenire
autohtonă,s-a putut aplica regula: dacă un termen din limba română, care nu se
află în latină dar este atestat în dr.și ar. constituie un indiciu că aparține unui
idiom slav vechi “slava veche”, care a dispărut în limbile slave dar a rămas în
idiomul romanității răsăritene 136 . De aici apoi s-a creat o istorie a formării
sunetelor și cuvintelor în limba română. Teoria a devenit însă caducă, prin
expirarea vitalității tezei lingvisticii slave despre geneza romanității răsăritene.
Revizuirea teoriei sistemului fonetic slav în raport cu limba română^e cere să se
facă cât mai urgent. Nu ne propunem să realizăm acest lucru, totuși vom
prezenta câteva observații.
8.14.1. In primul rând, pentru justificarea palatalizării consoanei n s-
a luat ca exemplu cuvântul copaie, copăi 13 ', s.f.: “Albie, Ladă în care curge
faina la moară.” Din sl.v. kopanja. Albia și lada de la moară sunt specifice
civilizației satului (lemnului).
Termenii, dr. copaie, ar. cupane, sunt considerați de origine slavă, pe
baza presupusului idiom “slava veche”. De aceea nu se găsesc în limbile slave.
In bg. unei copăi se i se zice “nețvi, korito”în ser. nu se găsește, cuvântul este
însă folosit de către dacoromânii și aromânii din Bulgaria și Iugoslavia, toți
bilingvi. De fapt n palatalizat (ni) este tratat ca cel din elementele latine, iar
cum kopanja nu se găsește la slavi, rezultă că acești termeni sunt arhaici la
dacoromâni și aromâni, de dinainte de contactul cu romanii.
8.14.2. Lingvistica slavă susține: vocala a neaccentuat din slavă este
redat în dr. și ar. prin d 139 . Se dă ca exemplu:
dr. hrăni
sl.v. xraniti
ar. hrăniri
dr. grădină
sl.v. gradina
ar. grădină
266
Din acest exemplu s-a dedus că -a (final) neaccentuat din slavă, trece
la ă în limba dacoromână și aromână. Teoria lingvisticii slave a folosit termenii
găsiți numai în dacoromână și aromână ca argument că ar fi existat “vechea
slavă”, păstrați în cele două limbi dar dispăruți la bulgari și sârbocroați.
Cuvintele hrăni și grădină prin faptul că se găsesc în cele două idiomuri
tracoromanice, dovedesc că sunt de origine autohtonă și ele există, în cele două
limbi, cu mult timp înainte de sosirea bulgarilor (679) și sârbocroaților (640).
Verbul hrăni (vb.IV, tranz.și refl.) “a da cuiva de mâncare sau a mânca; a se
nutri, a (se) alimenta” etc., pop. hărăni, nu vine din slavă 140 . Hrăniți în limbile
slave nu se află, în ser. namirnice, stotna, krma, pita și hrana se găsește numai