Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

In fondul autohton se mai poate prezenta o grupă de cuvinte care în
vocabularul limbilor romanității răsăritene sunt considerate latinești cu toate că
ele nu se găsesc în latină și sunt numai presupuse că ar fi existat. Prin această
interpretare cuvintele respective au fost pur și simplu salvate în perioada când
s-a impus lingvistica slavă și au fost catalogate de sorginte latină, numai ca să
nu fie atribuite la întâmplare altor idiomuri. Redăm câteva dintre ele:
latină aromână megleno - dacoromână istroromână
română
★accaptiare acațu caț acăța(agăța) (a)cată
★acutitis cuțitu cuțot cuțit cuțît
★albina algină albină albină albire
★astectare așteptu ștet aștepta â(a)steptă
★cinusia ținușe âînușă cenușă țerușe
★cubium cuibu cuib(cul’b) cuib cul’b
★excubulare scolu scol scula sculă
★experlauare aspelu spel spăla spelă
★fetiolus fi eoni ficor fecior fețor
★glemus gl’emu gl’em ghem gl’em
★inuxorare nsoru (a)nsor însura (ă)nsurâ
★mandicare mî(n)cu mănunc mînca mancă
★micus nici mic mic mic
★socrus socru socru socru socru
★tenerus tiniru tinir tînăr ti rar
★turta turtă turtă turtă turte
Cuvintele de mai sus nu sunt moștenite din latină^deoarece nu se
află în latină, ele au existat în idiomul tracic înainte de contactul cu romanii
(sec.III î.e.n.) și s-au păstrat în limbile romanității răsăritene până în zilele
noastre. Sunt de sorginte tracică și pot fi incluse în limba
comună tracă.
Prin elementele autohtone prezentate, în dacoromână, macedoarmână,
meglenă și istroromână, se identifică cuvinte din limba comună tracică, folosite
înaintea sosirii romanilor și bulgarilor în această parte a Europei. Teza
tracoromanică a genezei romanității răsăritene plasează limba comună tracă, cel
puțin, în mileniul I î.e.n. și anulează teza elaborată de către lingvistica slavă,
prin care se susține o limbă “româna comună”
264 după sosirea bulgarilor (fig. 7). Structura de bază a idiomului romanității
răsăritene este latină și tracică și-i lipsește “influența masivă slavă” așa cum a
dispus lingvistica slavă (fig. 6). Grigore Brâncuș prezintă 85 de cuvinte