Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

lui când nu erau clarificate relațiile de limbă dintre diferitele idiomuri din
centrul, estul și sud-estul Europei. Academia Română, prin publicarea criteriilor
stabilirii elementelor de substrat în limba română, a deschis drumul cercetării și
clarificării originii și identității romanității răsăritene. Abia acum se va putea
trece la realizarea Dicționarului etimologic al limbii române, acum, când s-a
clarificat importanța tezelor lansate pentru cunoașterea genezei romanității
răsăritene și a glotogenezei limbii române. Academia Română n-a așteptat
zadarnic. Numai că acum se va lucra în așa fel încât nu se vor mai arunca peste
gard cuvinte arhaice din lexicul romanității răsăritene. Limba română, ca și
celelalte limbi
258
care aparțin idiomului romanității răsăritene, are la bază două elemente
fundamentale tracic și romanic (latin), aceste două elemente trebuie să stea la
baza întocmirii Dicționarului etimologic al limbii române.
8. 12. Un nou lot lexical aromân de sorginte tracica
în Dicționarul dialectului aromân (DDA), 1975, Tache Papahagi a fost
mai reținut în privința termenilor cu rezonanță “slavă”, n-a căutat să arunce la
slavi tot ce nu putea fi explicat prin latină. Conform teoriei lingvisticii slave a
repartizat dialectelor “veche bulgară” și “veche slavă” numai cuvintele care
erau deja catalogate ca atare. In rest a avut o reținere, a simțit esența limbii
aromâne, nu s-a jucat cu etimologiile 122 .
In prezent sorgintea acestor termeni, considerați de origine slavă
numai după rezonanță, se poate identifica prin comparația lor cu termeni
asemănători din dacoromână, macedoarmână, meglenă, istroromână, dal- mată
și albaneză. In acest caz, ca și în celelalte, se va micșora mult ponderea
elementelor slave din lexicul idiomului romanității răsăritene.
Datorită teoriei masivității elementelor slave în graiurile romanității
răsăritene^-au aplicat metode și instrumente de lucru care au căutat, și până la
urmă au găsit, noi stăpâni pentru termenii lexicali nelatini. Totuși, cu toată
insistența, a mai rămas un lot mare de cuvinte care nu mai puteau fi repartizate
nimănuimici turcilor, grecilor, maghiarilor sau slavilor și nici altora. Acest
lexic, pe baza teoriilor lingvistice folosite, a fost considerat al nimănui, de
aceea în dicționare este consemnat cu etimologie necunoscută. Transferarea, de
la un dicționar la altul, se făcea fără nici un studiu și se accepta cu ușurință
verdictul dat. Pentru lexicul macedoarmân, T. Papahagi avusese și în situația