Berinde, Aurel - Geneza romanitatii rasaritene. Din istoria dacoromanilor si macedo-armanilor - v.0

guratti se; rus. sovaty vzajivaty vsunuty; ucr. vsuvati, divati, zarovuvati,
posovuvati.
Vrăji, în limbile slave nu se găsește, dar este identificat în română (dr.
și arm.) și nefiind latin s-a presupus că ar fi existat într-o slavă veche din care a
dispărut.
Zîmbi, din sl. zonbu “dinte”, bg. zăbja se. în bg. usmihvam se, iar
zombu nu are nici o legătură cu verbul a zîmbi.
Prin prezentarea acestui grup de cuvinte (verbe) luate la întâmplare,
am vrut să scoatem în evidență faptul că etimologiile slave nu sunt cele
adecvate, sunt luate la întâmplare și realizate pe baza tezei lingvisticii slave din
secolul al XIX-lea. In DEX abrevierile prin sl., înseamnă “slava veche” dar
cuvintele abreviate în acest mod, aproape toate, aparțin idiomului tracic și în
dicționare sunt cu miile 118 . Toate cuvintele nelatinești din lexicul limbii
române, pe baza tezei lingvistice slave, au fost repartizate și înghesuite cu forța
în bagajul lexical ce
257 aparținea vecinilor și în primul rând slavilor. Am dorit să arătăm modul de
abordare pentru a clarifica etimologiile cuvintelor prezentate în DEX.
Repartizarea lexicului nelatin în sfera idiomului slav s-a făcut începând cu A.
de Cihac, iar trecerea în dicționarele modeme devenise o muncă stereotipă, o
simplă trecere dintr-un dicționar în altul. Etimologia acestor cuvinte e trecută sl.
“slava veche” ceea ce exprimă din punct de vedere lingvistic o ipoteză
generalizată. La cel mai mic studiu, cu atenție abordat, se observă că termenii
nu se găsesc nici măcarîn “slava comună” și nici într-o limbă slavă,luată
separat. De fapt, pe baza teoriei lingvisticii slave, folosite în timpul întocmirii
dicționarelor, n-a existat o altă soluție, trebuia găsit un stăpân pentru aceste
lexeme, nefiind latinești nu puteau fi dacoromânești deoarece strămoșii
dacoromânilor scito-geto-dacii erau scoși din istorie, erau socotiți dispăruți
odată cu limba lor. Totuși, soluția istorică și lingvistică exista și se puteau
aplica criteriile cuprinse în Tratatul de istorie a limbii române, editat de
Academia Română în 1969 119 , unde se arată că apropierea între dacă și slavă
“face ca o serie de cuvinte presupuse a fi de origine slavă, dar ale căror trăsături
fonetice sau semantice nu concordă cu ceea ce se știe despre împrumutul slav,
pot fi privite ca fapte păstrate în română din limba dacă” 120 . Pe baza acestui
criteriu s-au rezolvat unele dintre aceste cazuri (baltă, bală, balaur, brusture,
bumb, buză, gard, gorun, etc.) 121
8. 11. Elaborarea dicționarului etimologic
Românii nu și-au realizat încă un dicționar național etimologic, era și
firesc,ținându-se seama de condițiile istorice, nu se puteau hazarda la publicarea